Traian Dorz, din Hristos – Împăratul nostru
(Meditaţii, rugăciuni şi cântări la Sfânta Evanghelie după Ioan capitolul 12)

„A luat ramuri de finic şi i-a ieşit în întâmpinare, strigând: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!»“ (Ioan 12, 13)

Hristos venea înspre Ierusalim, iar poporul a ieşit în întâmpinarea Lui. Ce minunat pornise să se înfăptuiască dorinţa lui Dumnezeu şi aspiraţiile poporului însetat după fericire, în întâlnirea lui Hristos cu poporul – şi a poporului cu Hristos!
Prin învăţătura Sa, Iisus ar fi rezolvat fericit toate problemele poporului: cele religioase, cele politice, cele sociale şi orice alte probleme pe care le aveau mulţimile. Hristos le aducea înfrăţirea binefăcătoare, egalitatea respectuoasă, întrajutorarea iubitoare, toate acestea fiind legile de temelie ale Sistemului pe care îl aducea Hristos.

O, dacă ar fi fost primit acest sistem şi dacă ar fi fost înfăptuit, el, Singurul, i-ar fi putut face fericiţi pe toţi oamenii, căci tot ce mai au bun în ele toate celelalte sisteme omeneşti au numai ceea ce au luat de la Hristos.
Dar vai, ceea ce a înţeles atunci mulţimea n-au putut să înţeleagă şi conducătorii ei. Poporul, care era inima gata să întâmpine, gata să primească, gata să facă totul, n-a fost totuşi ajutat de conducătorii lui, care erau mintea îndrumătoare.

În loc să-i dea o îndrumare fericită, „mintea“ cea necredincioasă n-a ieşit în întâmpinarea lui Hristos cu bucurie – ca să preia mai înalt şi mai ordonat elanul inimii, al poporului – ci s-a lăsat stăpânită de întuneric şi vicleşug, zădărnicind tot ce era să fie atât de fericit pentru toţi şi aruncând totul în cea mai nebunească şi mai monstruoasă dintre rătăciri.

Căci întocmai cum face un om, aşa face şi poporul.

Când un om nu caută să-L păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa lui, adică nu vrea să se lase călăuzit în mintea lui de voia şi de Cuvântul lui Hristos, când se împotriveşte duhului de ascultare, de ordine, de cinste şi de evlavie, atunci Dumnezeu îl lasă în voia minţii sale blestemate (Rom 1, 28). Iar mintea blestemată îl târăşte apoi pe nenorocitul care o are spre tot mai prăpăstioase prăbuşiri. Până ce ajunge plin de iad şi iadul plin de el.

Un astfel de om devine atât de orb, încât e cu neputinţă chiar şi a se mai nădăjdui vreodată ceva bun pentru el (Rom 1, 32). Fiindcă ştiind falsifică voia lui Dumnezeu şi voind se duce la prăbuşire. Dar ce minunat e sufletul unui om sau al unui popor care, condus de mintea sănătoasă, înţelege vremea marilor cercetări dumnezeieşti şi iese cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos, adică înţelege drept şi primeşte fericit îndrumarea mântuitoare.

Când Domnul vrea să vină spre „Ierusalimul“ tău, adică spre centrul vieţii tale, spre mintea şi spre inima ta, ca să le îndumnezeiască, o, ce fericit eşti, omule sau poporule, dacă atunci înţelegi şi ieşi cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos!

Domnul Hristos vine totdeauna cu cele mai fericite rezolvări ale tuturor problemelor tale.
Domnul Hristos vine totdeauna cu lumina, cu libertatea, cu pacea şi binecuvântarea tuturor îndestulărilor tale, atât pentru mintea ta, cât şi pentru inima ta.

Atunci, pentru fericirea ta însuţi, nu-L lăsa niciodată pe Hristos să aştepte sau să ceară prea mult. Şi cu atât mai puţin nu-L lăsa să plece, ci ieşi totdeauna în întâmpinarea Lui şi deschide-I înainte de a bate la uşa ta.

Dă-I înainte de a-ţi cere orice vezi că are nevoie, ascultă-L înainte de a-ţi porunci şi urmează-L înainte de a pleca. Abia atunci vei fi cu adevărat fericit.

Binecuvântat să fie Numele Tău, Iisuse Hristoase.Tu, Care vii neîncetat, dorind să intri ca Împărat şi Stăpân în cele mai înalte şi în cele mai scumpe locuri ale fiinţei noastre, spre binele nostru – căci numai Tu doreşti să intri acolo, spre a aduce lumină şi fericire adevărată şi mântuitoare – o, numai Tu, Iisuse Doamne, înnoieşti fericit mintea unui om sau a unui popor şi numai Tu îi dai o îndrumare înţeleaptă prin care să iasă cu bine din toate primejdiile sale.

Şi numai Tu, Doamne Iisuse, îi poţi curăţa inima, adică poţi înlătura din mijlocul său tot ce este urât, necinstit, imoral, înjositor, necurat şi retrograd.

O minte sănătoasă şi o inimă curată – iată ce este cu adevărat fericit pentru oricine. Iar pe acestea numai Tu, Doamne Iisuse, le poţi face şi înnoi, prin învăţătura Ta, care este Adevărul şi prin puterea Ta, care este dragostea.
O conducere inteligentă şi un popor moral – iată ce poate face fericirea oricărei ţări.

Şi numai Tu, Doamne Iisuse, o poţi face aceasta, prin Lumina Ta şi prin Duhul Tău, când şi mintea, şi inima cuiva vin în întâmpinarea Ta şi Te primesc cu bucurie.
Dăruieşte-ne, Doamne, tuturor înţelegerea acestor adevăruri la timp.

Amin.