Traian Dorz, din «HRISTOS – DUMNEZEUL NOSTRU»
„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.“ (Ioan 1, 4)
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu în haosul dinaintea creaţiunii a fost lumina.
Cu lumina a început Începutul tuturor.
Căci în lumină stă viaţa şi prin ea şi există.
Când lumina încetează sau dispare de undeva, dispare şi viaţa de acolo.
Ceea ce mai rămâne, ceea ce nu dispare o dată cu lumina de undeva, aceea nu este viaţă, ci veştejire mai rea decât moartea. Când lumina va fi luată, ceea ce va mai rămâne pe pământ în urma ei nu va mai fi decât blestem şi moarte.
Lumina este Hristos (Ioan 8, 12). Aceasta înseamnă că numai acela care trăieşte în Hristos este în lumină şi are viaţă, iar acela are viaţă luminoasă în toate faptele şi zilele sale.
Înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, într-un suflet nu poate fi decât întuneric şi dezordine, după cum în Univers înainte de a se spune cuvântul: «Să fie lumină!» — era totul haos şi noapte.
Dar după Hristos, după lumină, totul devine altfel. Totul devine ordonat şi frumos.
Înainte de venirea Domnului Iisus în lume, ce dezordine, ce întuneric, ce neştiinţă, ce idolatrie şi haos era pe pământ.
Dar după El, ce echilibru, ce ordine, ce lumină a rămas în toate lucrurile. În toată viaţa oamenilor. Şi în toate problemele lor de existenţă.
Viaţa adevărată este numai în lumina lui Hristos.
Lumina te păzeşte şi te fereşte de tot ceea ce este urât şi nesănătos.
Numai după ce ai ajuns în lumină îţi dai seama în ce exis-tenţă nenorocită erai înainte de aceasta, când trăiai în întuneric.
Numai având lumina îţi poţi da seama în ce stare de plâns sunt cei care trăiesc fără de Hristos sau cei care au căzut din El. Cei din care a dispărut lumina lui Dumnezeu.
Mulţi spun: Eu pot să fiu moral, bun şi cinstit şi fără să cred în Iisus Hristos…
Nu este adevărat!
Dacă nu eşti în Hristos, tu nu poţi avea lumina Lui, deci cunoaşterea adevărată a ceea ce trebuie să fii.
Poţi să fii „moral, bun şi cinstit“ la un oarecare nivel acceptabil omeneşte între necunoscători. Sau între interesaţi.
Dar abia în Hristos ai criteriul cunoaşterii adevărate. Şi termenul valabil de comparaţie.
Numai în lumina Lui poţi vedea lumina. Adică poţi cu-noaşte clar realitatea.
Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum uşor se poate vedea când este undeva lumină şi căldură.
Lumina şi căldura sunt semnul prezenţei lui Hristos într-o inimă, într-o operă, într-o casă, într-o predică. Fiindcă acolo este numai strălucire şi putere.
Şi se vede roada! Căci roadele sunt dovezile luminii şi ale vieţii.
Dumnezeul nostru, Tatăl al Luminii, dăruieşte-mi şi mie, robului Tău, rodul luminos al vieţii din Hristos şi ca al Lui. Ca viaţa mea să fie în lumină până la sfârşit.
Şi mă fă şi pe mine o adevărată lumină călăuzitoare a altora spre Tine şi o pildă de trăire a credinţei pentru toţi.Amin.