Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 17
1. Toţi cei care au primit personal prin credinţă, la naşterea lor din nou, spălarea Sângelui Crucii Mântuitorului Hristos şi au fost pecetluiţi cu harul Sfântului Duh, ajung să aibă acelaşi fel de a gândi, de a crede şi de a vorbi. Hristos, fiind Unul în toţi, îi face pe toţi la fel.
2. Dovadă că aceştia toţi sunt călăuziţi de Duhul Sfânt este în primul rând că între ei au încetat pe totdeauna orice păreri şi vorbiri contradictorii şi orice bănuieli rele.
O fericită încredere şi iubire au cu toţii între ei – şi în această atmosferă sfântă parcă toate gurile sunt o singură gură şi toate cugetele, un singur cuget, pentru că toate inimile lor sunt o singură inimă în Hristos.
3. Când o dragoste fierbinte aprinde Dumnezeu în ai Lui, ea arde la fel de frumos în inimile tuturor, iar rândurile şi roadele lor cresc tot mai plăcute înaintea lui Dumnezeu.
Atunci ni se pare nespus de mult de la o întâlnire frăţească până la alta. De la o nuntă până la alta. De la o sărbătoare până la alta.
4. Dacă în lumea asta există atâta întrecere şi exerciţiu pentru o cunună veştedă ori un premiu trecător – oare noi, pentru o cunună netrecătoare şi pentru un premiu veşnic, nu trebuie să facem nespus mai mult ca ei?
5. Acolo unde se face şi se continuă o adevărată lucrare a Duhului Sfânt, pe toate feţele se vede voioşia, curăţia, încrederea, bucuria şi lumina lui Hristos.
Orice umbră peste acestea este o întristare pentru toţi.
6. Între cei ce alcătuiesc un trup în Hristos dispare orice răceală, stinghereală şi izolare, ei devenind familiari, bucuroşi, apropiaţi fiecare faţă de fiecare, ca nişte mădulare felurite, dar ale aceluiaşi trup.
7. Fiecare frate ori soră, bătrân sau tânăr, îşi simte tot mai puternică răspunderea personală pentru cauza lui Hristos şi pentru aportul său atât calitativ, cât şi cantitativ la reuşita cât mai minunată şi mai grabnică a acestei cauze.
8. Orice stare a noastră împreună este făcută în prezenţa lui Hristos Domnul nostru şi în Numele lui Dumnezeu Tatăl, Care stă în mijlocul nostru ca un Stăpân şi ca un Model.
Tot ce facem va fi în faţa Lui şi spre slava Sa, ca o sărbătoare, ca o primăvară.
9. Sărbătoarea şi primăvara înseamnă tinereţe, poezie şi cântare. În zile ca acestea trebuie să ne înălţăm inimile şi frunţile noastre spre aceste trei mari comori ale vieţii.
10. Pentru istoria omenirii – ca şi pentru istoria fiecăruia dintre noi –, aceste trei mari valori: tinereţea, poezia şi cântarea, rămân unice şi eterne. Numai când le trăim sau când ne reîntoarcem la ele – şi numai cât rămânem în ele – suntem cu adevărat fericiţi.
11. Pentru noi, aceste trei valori sunt adevărate şi sfinte numai în Hristos. În El le-am găsit fericiţi de prima dată. Şi în El le regăsim ori de câte ori le pierdem şi le căutăm iarăşi.
12. Pe lumea aceasta sunt multe valori adevărate, dar sunt şi multe false. Cele adevărate sunt cele permanente. Cele false sunt cele trecătoare.
Adevărata fericire o dau şi o asigură numai cele permanente.
13. Cei ce L-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor vor cunoaşte aceste valori, fiindcă odată cu El ei le au primit în viaţa şi în inima lor şi pe acestea, în forma cea mai înaltă şi mai permanentă.
14. Aceste comori primite de noi în cel mai fericit fel şi în forma cea nemuritoare sunt avuţiile pe care nici furii, nici rugina, nici molia nu le poate nimici.
15. Numai o bancă puternică poate acoperi în aur banii săi de hârtie. Şi numai o împărăţie neclintită poate garanta valorile sale.
Împărăţia lui Hristos nu se clatină niciodată şi Banca lui Dumnezeu nu sărăceşte niciodată. De aceea valorile ei rămân permanent la cea mai înaltă stabilitate şi preţ.
16. Domnul nostru Iisus Hristos este neschimbat. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Tinereţea Sa, poezia Sa şi cântarea Sa sunt ca şi El.
Noi am aflat toate aceste minuni eterne numai în El şi deodată cu El.
17. Viaţa cu Hristos este o primăvară şi o tinereţe veşnică. O sărbătoare şi o cântare veşnică. Şi noi de aceea suntem fericiţi, pentru că le-am aflat şi ni le-am însuşit pe acestea.
18. Lumea le promite, dar ea ne minte, căci ea nu le are şi deci nu le poate da. Ci lumea le are şi le dă numai pe cele false, care pier, care mint, care înşală, care ucid.
19. Unde vă este azi tinereţea pe care v-o promisese ieri lumea? Ori unde vă va fi mâine cea pe care v-o promite azi?
Cei tineri ieri sunteţi azi un putregai. Cei tineri azi veţi fi mâine aşa, nişte putregaiuri muribunde, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.
20. Numai în Hristos există o tinereţe veşnică, o sărbătoare fericită, o poezie frumoasă, o cântare divină, prin lucrarea nemuritoare a Duhului Sfânt.
Ferice de toţi cei care au ajuns să le aibă în El. Amin.