Lidia Hamza
Iisuse Doamne, Te slăvesc
cu tot ce am în mine,
dar tot ce am e prea puţin
să Te slăvesc pe Tine.
Coboară Tu-n sufletul meu
şi fă-l o catedrală,
din totul meu să-Ţi faci, Iisus,
intrarea triumfală.
Din orice umbră, fă-Ţi o stea
şi-adâncul meu fă-l soare
şi dorul meu Ţi-l fă altar,
şi plânsul – sărbătoare,
şi tristele-mi îngrijorări
să le prefaci osane,
şi cu-ale mele răni, buchet
de-mpodobit icoane.
Tot ce-a fost teamă şi urât,
fă-mi văl de cununie,
în templul sufletului meu
doar slava Ta să fie.
Şi numai Tu să dăinuieşti
în inima-mi pribeagă,
cu tot ce am, doar voia Ta
s-o împlinesc întreagă.
Şi ia-ţi dintr-un bordei sărac
deplina-Ţi strălucire,
din tot ce spun, din tot ce fac,
să-Ţi iei a Ta slăvire.
Căci sufletu-mi sărman, în veci,
nu are ce-Ţi aduce,
de nu mi-l nalţi în slavă Tu,
de-aicea de pe cruce…