Traian Dorz, versificarea
Folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii.
1. Fiule, să nu uiţi sfatul dat de-a mea înţelepciune:
ţine-n inima ta toate sfaturile mele bune!
2. Căci lungi-ţi-vor ele anii zilelor vieţii tale,
aducându-ţi multă pace totdeauna pe-a ta cale.
3. Nu te lase bunătatea, umblă cu credincioşie,
leagă-le la gât, pe tabla inimii tu ţi le scrie.
4. Şi-astfel căpăta-vei cinste şi o sănătoasă minte
şi la Dumnezeu în faţă – şi la oameni înainte.
5. O, încrede-te în Domnul, tu, din inima ta toată,
iar pe-a ta înţelepciune nu te bizui vreodată!
6. Recunoaşte-L în a tale toate căile sub soare,
căci El netede-ţi va face drumurile şi uşoare.
7. Nu te socoti tu singur înţelept – ci-n toate cele
teme-te mereu de Domnul şi te-abate de la rele.
8. Căci aceasta-ţi va aduce în tot trupul sănătate,
răcorire-ţi va aduce oaselor înviorate.
9. Să cinsteşti mereu pe Domnul cu-ale tale-averi cinstite
şi cu cele dintâi roade din venitul tău primite.
10. C-atunci din belşug grânarul fi-ţi-va plin
în orice vreme
şi-ale tale teascuri pline de belşug de must vor geme.
Fericirea şi înţelepciunea adevărată.
11. Fiul meu, să nu dispreţui blânda Domnului mustrare,
nici nu te mâhni în ziua de pedeapsă şi-ncercare!
12. Domnul mustră pe acela ce cu dragoste-l priveşte,
ca părintele ce mustră pe copilul ce-l iubeşte.
13. Fericit e omul care a găsit înţelepciune
şi acela care-ajunge priceput în cele bune.
14. Căci câştigul ei mai bun e ca argintul din comoară
şi venitul ei mai scump e ca tot aurul din ţară.
15. Mai de preţ e-nţelepciunea ca orice mărgăritare
şi-o comoară cum, în lume, alta, seamăn nu mai are.
16. Dreapta ei e viaţă lungă, stânga ei e bogăţie,
pentru cine le urmează dovedind credincioşie.
17. Drumurile ei sunt drumuri numai binecuvântate
şi cărările ei bune sunt de pace pline toate.
18. Ea e ca un pom de viaţă pentru cei care-o apucă,
cei ce-o au, în fericire, toată viaţa au s-o ducă.
19. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul,
prin pricepere-a-ntărit El cerurile, cu Cuvântul.
20. Prin ştiinţa Lui deschis-a El adâncurile toate
şi strecoară norii roua dimineţilor curate.
21. Fiul meu, aceste sfaturi de-ai tăi ochi nu le desparte,
ci păstrează-nţelepciunea şi-un bun cumpăt,
pân’ la moarte.
22. Căci acestea vor fi viaţa sufletului tău întruna
şi, la gâtul tău, podoabă minunată totdeauna.
23. Atunci, tu pe-a tale drumuri cu încredere vei merge
şi nepoticnit piciorul pe-orice cale-o să-ţi alerge.
24. Când te vei culca-n odihnă, de nimic nu te vei teme,
iar când vei dormi, somn dulce vei avea în orice vreme.
25. Nu te teme nici de spaime neaşteptate şi grăbite,
nici de năvăliri din partea cetelor nelegiuite.
26. Domnul va fi-a ta nădejde, El, cu marea Lui putere,
îţi va întări piciorul şi păzi-l-va de cădere.
Îndemnuri la o bună vieţuire.
27. Nu opri o faptă bună celui căruia-i lipseşte,
când poţi să i-o faci, tu fă-i-o;
Dumnezeu ţi-o răsplăteşte!
28. Să nu spui celui ce-ţi cere: «Du-te; vino iarăşi mâine,
îţi dau mâine» – dacă astăzi ai de unde să-i dai pâine.
29. Nu gândi rău împotriva semenului tău, ci bine,
când el, liniştit şi paşnic, locuieşte lângă tine.
30. Fără pricină, cu nimeni tu să nu te cerţi vreodată
când nu ţi-a făcut în viaţă nici un rău, cu judecată.
31. Să nu pizmuieşti pe omul cel asupritor, iubite,
să n-alegi nici una dintre a lui căi nelegiuite.
32. Căci, pe cei stricaţi de rele, Domnul veşnic îi urăşte,
dar cu cei fără prihană este prieten şi-i iubeşte.
33. Peste casa celui rău sunt ale Domnului blesteme;
binecuvântată-i casa celui bun, în orice vreme!
34. Când cu cei răi are-a face, Domnul joc de ei Îşi bate,
dar spre cei smeriţi Îşi varsă harul milei Lui bogate.
35. Înţelepţii moşteni-vor slava-n veci, cu bucurie,
dar nebunii-avea-vor parte de ruşine pe vecie.