[…] Ne-am înşelat totdeauna când am zis: Am semănat aici ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, – dar nu se vede nici un rod. Mi-am scos sufletul să-l ajut măcar pe cineva să se ridice şi să pornească măcar şi încet pe calea Domnului, – dar nu se vede nici o speranţă la ni-meni. Şi sămânţa zace uneori mult timp sub brazdă şi se pare că s-a pierdut. Dar nu – numai ce o vezi dintr-o dată ieşind. Aşteaptă cu încredere şi vei vedea şi Cuvântul aşa!
Să nu ne îndoim de puterea de rodire a Cuvântului lui Dumnezeu. Cât de târziu şi cât de departe, orice cuvânt va aduce rod.
Noi putem să ne îndoim uneori de semănător, – dar niciodată să nu ne îndoim de sămânţă.
Nu totdeauna ai timp senin şi potrivit pentru semănat; uneori bat vânturi potrivnice care te împiedică să arunci sămânţa unde vrei tu şi te împing să o arunci unde pare că n-are nici un rost. Şi vântul acesta vine tot de la Dumnezeu, Care ştie unde este nevoie să cadă sămânţa mai bine decât cel ce o aruncă.
Sămânţa nu poate încolţi şi creşte nicăieri fără ploaie. Dacă vezi că undeva semeni mereu şi nu răsare nimic, cheamă ploaia. Cheamă lacrimile rugăciunii tale peste sămânţa aruncată şi peste pământul uscat… Şi vei vedea!
Când semeni pe lângă drum, mai vezi şi de păsări! Apără sămânţa de primejdia răpitoarelor, care se ţin pe aproape de ogorul unde lucrezi. Osteneşti în zadar dacă nu te uiţi înapoi ori în lături, să sperii ciorile şi corbii care pândesc ogorul tău şi fură sămânţa ta.
Unde este loc înţelenit de mult, apasă pe plugul sfânt, să scoată rădăcinile rele din adânc. Păcatele ascunse, obiceiurile vechi, datinile păcătoase cer muncă grea până sunt smulse. Nu le lăsa, nu le cruţa, nu le nesocoti, căci lăstarii lor vor îneca sămânţa ta.
În vremi dogoritoare, mai treci pe unde ai semănat şi udă sămânţa căzută între pietre. Mişcă bolovanii care vezi că o împiedică şi o usucă. Îngrijeşte sufletele care trebuie să trăiască între oameni răi, în condiţii grele, în locuri de uscăciune sufletească.
Şi după ce ai semănat grâul curat al lui Dumnezeu, nu te culca la umbra mulţumirii uşoare – ci fii treaz. Să ştii că şi semănătorul de neghină pândeşte undeva pe aproape; şi îndată ce vede că tu ai închis ochii – el iese din tufiş şi seamănă…
După ce s-a semănat neghina şi o văd crescând, să nu învinuiesc nici ogorul, nici sămânţa, nici pe Stăpânul meu. Ci vinovat este numai somnul meu, neve¬gherea şi nepăsarea mea…
E mai uşor să-l împiedici pe semănătorul de neghină şi să-l alungi când se apropie de ogorul tău, decât să mai smulgi neghina când o vezi că a crescut.
E mai uşor să-ţi păzeşti copiii din casă şi fraţii din adunare mai dinainte de cărţile rele, de prietenii răi, de influenţele străine, decât să le mai scoţi din cap şi din inimă lucrurile rele de care n-ai ştiut să-i fereşti la timp.
Orice sămânţă bună are nevoie mai înainte de selecţie şi tratament. Să cernem bine înainte tot ce pregătim pentru semănat. Lumina Duhului Sfânt ne arată orice corp străin care ar dăuna seminţei şi ogorului. Să nu lăsăm nimic străin de Cuvântul curat să se amestece în sacul nostru din care semănăm.
Tratarea seminţei se face totdeauna cu nişte substanţe care asigură încolţirea şi înlătură bolile ei. Lacrimile rugăciunii noastre, curăţia cugetului nos¬tru şi puterea sfinţitoare a Duhului Sfânt trebuie să facă acest tratament de fiecare dată asupra seminţei pe care o seamănă.
Asupra ogorului pe care l-am semănat va trebui tot timpul să avem privirea veghetoare până la seceriş. Sunt multe primejdii şi mulţi vrăjmaşi ai Cuvântului Sfânt de-a lungul întregului drum, de la semănat şi până la seceriş. Să ne odihnim numai după ce rodul ostenelilor noastre va fi ajuns întreg în hambarul Stăpânului Ceresc.
Dumnezeul şi Stăpânul nostru, Te rugăm, ridică semănători harnici şi pricepuţi pentru munca ogoarelor noastre. Şi dă-le numai sămânţa curată a grâului Tău Sfânt… Apoi fă să cadă peste toate ploaia Duhului Sfânt de la Tine – şi ploaia lacrimilor sfinte de la noi!
Şi nici una să nu se întoarcă fără rod…
Amin.
Traian Dorz, Acum să facem