Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 25
1. Prezentul nostru este atât de strâns legat de viitorul nostru ca şi cursul unei ape de izvorul ei.
2. O acţiune bună poate fi zădărnicită chiar de la început, atât de vrăjmaşii dinăuntrul ei, cât şi de cei din afară…
Dar dacă o acţiune bună a fost pornită din inspiraţia şi voia lui Dumnezeu, ea nu va putea fi nimicită de tot niciodată.
3. Vrăjmaşii din afara unei lucrări bune ori nevrednicii dinăuntrul ei pot zădărnici pentru ei şi pot întârzia pentru alţii lucrarea ei mântuitoare. Dar nu o vor putea nimici de tot niciodată.
4. Prezentul nostru ne poate binecuvânta ori ne poate blestema viitorul nostru. Dar nu poate întârzia ori nimici gândul lui Dumnezeu cu viitorul Lucrării Sale.
5. Dacă Dumnezeu a început undeva o lucrare bună, desigur că viitorul ei este jumătate în mâinile noastre, iar jumătate în mâinile lui Dumnezeu.
Dacă noi lucrăm potrivit voii lui Dumnezeu, jumătatea Lui binecuvântează şi jumătatea noastră.
6. Dar dacă noi nu mai lucrăm după planul şi voia lui Hristos, jumătatea noastră împiedică şi jumătatea Lui.
7. Şi această stare rea de lucruri poate să dureze chiar generaţii întregi, întârziind pentru mulţi ani viitorul frumos care era rânduit să vină chiar şi peste cei care acum trebuie să-l mai aştepte cine ştie cât.
8. Dumnezeu îi făgăduise lui Avraam şi seminţiei sale o Ţară Fericită pe care le-o rânduise – dar ajungerea lor în ea depindea de partea lor. Depindea de ascultarea şi trăirea lor în voia Lui.
9. Dumnezeu putea să-i ducă atunci imediat în ea, cu Iosif, – căci viitorul acesta era atunci atât de apropiat de ei…
Dar au ajuns numai după patru sute de ani, cu Moise…
10. Cei patru sute de ani n-au anulat promisiunea lui Dumnezeu, – dar au amânat-o, fiindcă partea lor împiedica partea lui Dumnezeu.
11. Patru sute de ani, acest popor îşi pierduse şi numele. Toţi îi numeau nişte robi. Îşi pierduseră şi idealul, şi identitatea… deveniseră o gloată fără speranţă şi fără viitor. Pentru că nici unii dintre mai-marii lor nu mai aveau nici cunoştinţa Dumnezeului lor, nici conştiinţa neamului.
12. Dar când suferinţele întregului popor au întrecut păcatele sale, Dumnezeu a adus omul prin care a adus izbăvirea.
13. Omul acesta ales de Dumnezeu s-a substituit el însuşi întregului popor, luând asupra sa toată partea poporului, ca să meargă el singur cu ea către partea lui Dumnezeu. Fiindcă poporul nu mai putea atunci nimic.
14. Şi Dumnezeu a primit colaborarea cu Moise – primind astfel prin el întregul Său popor şi hotărându-i mântuirea fără să mai aibă de cerut nimic nimănui.
Iată cât de mult valorează un profet bun şi plăcut lui Dumnezeu.
15. Patru sute de ani pierduţi, mii şi mii de suflete pierdute, mii şi mii de jertfe zadarnice… Patru sute de ani de suferinţă, de sudoare, de lacrimi şi de sânge. Patru sute de ani pierduţi, care ar fi putut fi câştigaţi, binecuvântaţi, fericiţi… Dar au fost zădărniciţi, fiindcă nu s-a aflat nici un profet, nimeni care să zică: Iată-mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule…
16. Poate că totuşi în acest timp de patru sute de ani să se mai fi ivit vreun profet în poporul Domnului – dar se vede că acest popor nu l-a ascultat.
A trebuit ca suferinţa îndelungată să frăgezească sufletul învârtoşat al poporului, ca să poată să se moaie acum la Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L primească.
17. Pentru că atunci când păcatul îndelungat învârtoşează sufletul unui om ori al unui popor – se vede că este nevoie tot atât de îndelungat şi de o suferinţă care să-l moaie şi să-l smerească.
18. Dumnezeul nostru nu renunţă niciodată la mântuirea noastră, dar, nedorind să ne forţeze voinţa, – întârzie şi aşteaptă până când venim noi singuri, ca oaia rătăcită şi neascultătoare, la strunga salvatoare a ascul-tării.
19. Fericit este profetul adevărat care ascultă glasul Domnului şi iese cu bucurie în întâmpinarea voii Sale. Dar şi mai fericit poporul care, recunoscându-şi profetul adevărat, se identifică cu el în ascultarea lui Dumnezeu. Drumul acestora, fericit, trece dintr-un prezent mare într-un viitor şi mai mare.
20. Doamne Dumnezeul neamului nostru şi al părinţilor noştri, deschide ochii întregului nostru popor să-şi recunoască adevăratul profet şi, identificându-şi întreaga fiinţă cu a lui, să facă grabnic şi fericit saltul măreţ din acest prezent ceţos în viitorul plin de lumină pe care ni l-a vestit el şi ni l-ai pregătit Tu. Amin.