Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 19 iulie:

Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!“ (Psalmi 80, 7).

bibliaCăderea poate fi de multe feluri.
Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea mai rea… Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai deznădăjduită…, fără lumină şi fără mântuire. Aceasta este adevărata moarte (Efes. 2, 1-5).
Poate fi o cădere în ispită…, într-una din multele ispite pe care vrăjmaşul sufletelor le seamănă în calea vieţii noastre de credinţă, ca pe nişte curse viclene şi ucigaşe (2 Tim. 2, 26).
Poate fi o cădere în lene duhovnicească,
în nepăsare faţă de lucrarea lui Dumnezeu,
în nepăsarea de rugăciune,
în nepăsarea faţă de cercetarea bisericii şi a fraţilor…
în izolarea de frăţietate şi de Biserica lui Hristos…
în împuţinarea credinţei,
în răcirea dragostei,
în slăbirea râvnei…

Sau poate fi o cădere în boală trupească, în necazuri pământeşti, în nenorociri şi strâmtorări trecătoare…
Poate fi o cădere în mâna şi în apăsarea vrăjmaşului trupesc sau sufletesc,
în focul încercărilor trupeşti ori sufleteşti,
în pierderea minţii sănătoase
sau în vârtejuri neprevăzute…
În multe feluri poate fi căderea…
Dar, ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui suflet credincios
sau a unei lucrări duhovniceşti,
totdeauna ridicarea poate veni numai într-un singur fel şi dintr-un singur loc: de la Dumnezeu – şi din puterea Lui.
Numai Dumnezeu poate aduce adevărata ridicare a celui căzut în păcat.
El, Singurul, poate ierta şi învia pe cel care era căzut şi mort în această groapă veşnică şi să-l aducă la viaţă în Hristos şi prin El (Efes. 2, 5-6).

De la Dumnezeu Singur poate veni ridicarea celui căzut între tâlharii ispitelor şi păcatelor, din cauză că el coboară din Ierusalim (Luca 10, 30).
Adică slăbeşte şi cade din starea de veghere, de curăţie şi de smerită ascultare de Hristos.
De la Dumnezeu Singur mai poate veni izbăvirea din starea de lenevie, de nepăsare şi de răceală duhovnicească, atunci când sufletul este gata să îngheţe şi să se usuce.
Numai Singur Duhul Lui Sfânt mai poate aduce refacerea legăturii frăţeşti şi înflăcărarea sfintei iubiri în râvna pentru cauza Domnului,
şi pentru rugăciune, şi pentru ascultarea binefăcătoare.
De la Dumnezeu Singur îi poate veni omului ridicarea şi din celelalte oricare căderi în nenorociri trupeşti. Dacă sufletul se îndreaptă cu toată credinţa spre El
şi dacă aşteaptă răbdător venirea izbăvirii Lui.

Şi tot atât de adevărat este că numai de la Dumnezeu Singur poate veni ridicarea apăsării şi de peste Lucrarea lui Hristos şi ridicarea stăvilarelor care îi opresc harul Lui de Sus şi libertatea ei de jos…
Ridicarea osândei mustrătoare şi ridicarea mâniei vrăjmaşului
sau ridicarea măsurilor aspre lăsate de Domnul pentru curăţirea Lucrării Sale, ajunsă în toate acestea din vina ei şi din neascultarea fiilor şi a lucrătorilor ei.
Dar ridicarea aceasta va veni numai atunci când conştiinţa tuturor celor vinovaţi,
ori măcar a celor mai mulţi dintre ei,
se va fi trezit din starea în care a ajuns.
Când fiecare din ei, recunoscându-şi partea lui de vină, se va curăţi şi îndrepta prin pocăinţă.
Când tot ce este rău în ei şi între ei va fi înlăturat deplin,
iar ei, înnoiţi de foc şi de lacrimile căinţei, vor fi făcuţi vrednici iarăşi de încrederea Domnului Iisus Hristos, ca El să le poată încredinţa din nou turma Lui şi cauza Sa (Fapte 20, 28).
O, ce ridicare fericită este aceasta!
Cu câtă bucurie revarsă Duhul Sfânt atunci peste o astfel de ridicare înnoitoare toate binecuvântările Sale…
Facă Domnul să o vedem şi să o ajungem şi noi, căci nimic nu-i mai frumos ca lumina ei!

O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Care faci totdeauna dreptate şi judecată pe pământ,
Care pedepseşti spre mântuire orice neascultare şi cădere,
dar ai inima gata, totdeauna, să primeşti pocăinţa sinceră a celor căzuţi,
ai milă, Doamne, de tot sufletul căzut şi nu-l lăsa!
Ridică, Doamne, pe cel care strigă, din căderea lui, către Tine,
dar ridică şi pe acela care nici măcar nu strigă sau nu ştie să strige!
Vino degrab în ajutorul oricărui suflet căzut, ori în ce stare şi oricât de adânc s-ar afla, căci Ţie toate Îţi sunt cu putinţă!
Dar ai, Doamne Iisuse, milă şi mai multă de poporul Tău, de Lucrarea Evangheliei Tale, când, din pricina neascultării din mijlocul ei
sau din planul Voinţei şi Înţelepciunii Tale tainice (Rom. 11, 33),
va cădea în apăsarea vrăjmaşului Tău
şi va geme din greu sub călcâiul lui.
Ascultă, Doamne, atunci rugăciunile alor Tăi, primeşte pocăinţa lor şi întoarce-Te iarăşi cu dragoste şi cu strălucire în mijlocul lor, aducându-le izbăvire, dreptate şi bucurie.
Amin.

*
Cuvinte înţelepte:

„Primejdia cea mare pentru copiii lui Dumnezeu, pentru oamenii cei duhovniceşti, este răceala, lâncezeala, stingerea. Sunt în viaţa omului duhovnicesc clipe de răceală, clipe de primejdie, când lumea parcă «stinge» focul… Atunci n-avem decât o singură scăpare: «carul cel de foc». Să ne rugăm pentru el! Să ne rugăm să ne «răpească» iarăşi el din amorţeală şi lâncezeală!“ (Preot Iosif Trifa).