Traian Dorz, din «HRISTOS – VINDECĂTORUL NOSTRU»
„Atunci unii din farisei au înce-put să zică: «Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul!». Alţii ziceau: «Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?». Şi era dezbinare între ei.“ (Ioan 9, 16)
[…] Ce bine este când în cuvântul unui credincios se vede înţelepciunea, ca în Cuvântul Domnului nostru!
Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei, nu la Domnul; paguba este a vrăjmaşilor Domnului, nu a Lucrării Sale.
Dar ce rău este când, în loc să fie înţelepţi, să caute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei „credincioşi“ răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip, încât ajung ei ruşinaţi şi Domnul hulit, iar lucrarea Lui, dezbinată şi păgubită – în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnului nostru.
Atunci dezbinarea se face între ai Domnului, iar vrăjmaşii lui Iisus râd şi se bucură. Din toate acestea iese atunci atâta ruşine şi pagubă, şi durere pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Cum este oare lucrarea ta şi cuvântul tău, frate credincios? Spre unirea şi închegarea Lucrării lui Dumnezeu sau spre dezbinarea ei?
Este oare slujba ta în folosul Evangheliei şi al copiilor lui Hristos sau spre întristarea şi dezbinarea, şi paguba acestora?
Este oare, prin viaţa ta, înălţată şi întărită Slava lui Dumnezeu şi Împărăţia Lui sau sunt înjosite şi slăbite?
Eşti tu oare un vas de cinste sau unul de ocară pentru Lucrarea lui Dumnezeu în care ai fost primit şi iubit?
Nu cumva, în loc să fii un slujitor atent spre a nu face nimic din ceea ce duce la dezbinarea şi slăbirea familiei tale duhovniceşti, tu te-ai făcut un vas al dezbinării şi tulburării în Lucrarea Domnului, chiar în unele din cele mai grele zile pentru ea? Dumnezeu să te trezească, dacă eşti aşa, până nu te vei zdrobi de stâncă! (Ps. 137, 8-9).
O Doamne Iisuse şi Dumnezeul nostru Unic,
Tu, Care ne-ai lăsat porunca unităţii şi dorinţa să umblăm totdeauna în unitate, să răbdăm, să lucrăm, să luptăm pentru unitatea Bisericii şi a Lucrării Tale şi spre cinstea lor sfântă,
revarsă, Te rugăm, un duh de unitate peste toţi credin-cioşii Tăi,
făcându-i să dorească fiecare din tot sufletul, să fie un mărturisitor curajos şi vrednic în faţa lumii
şi să lupte pentru Slava Ta şi înaintarea Evangheliei!
Fă-i pe toţi ai Tăi să nu dorească şi să nu lupte pentru nimic mai mult decât pentru unitatea credinţei şi a învăţă-turii Tale, în faţa oricui.
– Şi nimiceşte odată, Doamne, tot ce aduce dezbinări şi tulburare în locul unităţii şi armoniei frăţeşti şi tot ce vrea să nimicească Lucrarea Ta şi pe ai Tăi,
ca să vedem împlinită cât mai curând dorinţa şi po-runca Ta! Amin.