Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 20
1. Seriozitatea este cea mai necesară însuşire a unui credincios, după cum lipsa ei este cea mai mare nenorocire pentru el.
Seriozitatea te poate înălţa într-o clipă în ochii cuiva, iar lipsa ei îţi poate distruge într-o clipă tot ce ai clădit în mulţi ani.
2. Să fim totdeauna serioşi, dar să nu fim niciodată ţepeni şi ursuzi. Să fim comunicativi, fără a deveni flecari. Să fim binevoitori, fără a deveni mândri.
Acesta este felul de comportare al Domnului şi al celor [care sunt] ai Lui.
3. Întâlnirile noastre cu alţii şi stările noastre cu ei trebuie să fie în aşa fel, încât să contribuie la o continuă înălţare a sufletelor şi relaţiilor noastre.
Pentru aceasta răspundem cu toţii şi trebuie să aducem între noi fiecare tot ce are mai bun, mai frumos şi mai cinstit în sufletul său.
4. În felul acesta ne vom crea un mediu nou, atrăgător şi fericit, care ne va apropia mereu tot mai multe suflete sincere, transformându-le şi înnobilându-le fericit în Hristos.
5. Numai în acest fel vom pregăti şi vom grăbi venirea fericită a mântuirii patriei noastre, a familiei noastre – şi în primul rând a sufletului nostru.
6. Oriunde este un suflet sincer care doreşte şi luptă cu adevărat pentru acest scop, chiar dacă la început va fi numai el singur, – în curând Dumnezeu îi va mai da unul, apoi altul şi altul, până vor fi o adunare mare.
7. Dar bucuriile pe calea credinţei merg mereu împreună cu suferinţele; şi izbânzile noastre în lupta sfântă cresc deopotrivă cu riscurile pe care ni le asumăm pentru cucerirea lor.
8. Satana şi lumea, aceşti vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, vor lupta până la sfârşit, ca să împiedice şi să zădărnicească orice lucrare bună. Şi cu aceşti vrăjmaşi vom avea mereu de luptat atât fiecare, cât şi toţi.
Să fim totdeauna treji şi pregătiţi.
9. Şi, cum Răul a atras în slujba lui aproape toate mijloacele şi aproape pe toţi oamenii, Evanghelia lui Hristos şi credincioşii ei vor fi tot mai strâmtoraţi şi izgoniţi, pe măsură ce va creşte păcatul şi necredinţa.
10. În vremile din urmă, spune Cuvântul lui Dumnezeu că lupta dintre bine şi rău se va ascuţi tot mai mult. Din cauza urii împotriva lor, lumina, adevărul şi binele vor fi stârpite aproape de peste tot.
11. Fiii lui Hristos vor fi atât de strâmtoraţi şi chinuiţi precum era Hristos pe Cruce în ultimul ceas de luptă împotriva răului.
Dar tocmai acel ceas a fost ultimul din zvârcolirile şarpelui – şi lupta s-a sfârşit cu biruinţa definitivă a lui Hristos.
12. Mântuitorul l-a biruit pe Golgota, dar satana este încă pe pământ. Şi, deşi ştie că mai are doar puţină vreme până va fi aruncat în adânc pe totdeauna, el luptă cu toată răutatea mai departe contra Evangheliei lui Hristos, ispitind şi chinuind pe credincioşii Săi.
13. „Vine stăpânitorul lumii acesteia” – le spune Domnul ucenicilor Săi în marea zi a luptei de pe Golgota… „el nu are nimic în Mine”, dar va avea încă mult împotriva voastră… Va face legi ucigaşe, va lua măsuri nimicitoare, va întrebuinţa metode fioroase, cu toată ura lui ucigaşă.
14. Dar voi să nu uitaţi că şi în lupta asta contra voastră, chiar când satana îşi va atinge culmea puterii, terorii şi răutăţii lui, venirea Mea îl va nimici doar cu suflarea gurii Mele şi îl va prăpădi pe el şi toate sistemele lui doar cu arătarea venirii Mele (II Tes 2, 8).
15. Ce slab este totuşi satana şi ce şubrede se dovedesc până la urmă toate grozavele lui înjghebări şi urzeli. Puternicul nostru Mântuitor şi Dumnezeu Biruitor le va spulbera pe veci doar cu o singură suflare a gurii Sale – şi, împreună cu ele şi cu el, îi va spulbera şi pe toţi ai lui.
Va fi de-ajuns primul fulger al venirii Sale (II Tes 1, 6-9).
16. Ce pline de seriozitate cutremurătoare sunt aceste profeţii – şi ce aievea se vor împlini ele în curând!
Ferice de cei care le cred adânc şi trăiesc potrivit lor!
17. În vremea de acum, lucrurile n-au ajuns chiar până la acel punct, dar ele îşi conturează din ce în ce tot mai clar mergerea spre această culme.
Dar noi vom fi păziţi totdeauna de puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea spre care mergem (I Ptr 1, 5).
18. Urmând călăuzirea Duhului Sfânt şi ascultarea Cuvântului Său, noi, toţi fraţii şi surorile legământului ceresc, trebuie să lucrăm şi să ne rugăm cu toată credinţa şi îndrăzneala pentru grăbirea venirii împărăţiei lui Hristos – şi a nimicirii puterii păcatului.
19. Să nu uităm niciodată că Domnul nostru Iisus este cu noi tocmai pentru a ne apăra şi a ne izbăvi. Şi, după cum El Însuşi a biruit în lupta Lui cea mare, ne va da aceeaşi biruinţă şi nouă în luptele noastre cele mici.
20. Să privim cu cea mai mare seriozitate la toţi cei ce vin spre noi şi la toţi cei de care ne despărţim.
În orice zi putem muri – noi sau ei – şi în orice noapte poate veni Domnul sau Judecata. Să ne simţim o veşnică răspundere faţă de orice pierdere sau răscumpărare a timpului şi a sufletelor.
Atunci vom căpăta o inimă înţeleaptă (Ps 90, 12). Amin.