Traian DORZ
– după II Corinteni 12, 19 –
Mi-ascult învinuirile vrăjmaşe,
cuvântul lor viclean şi-nveninat
şi toată ura gurii lor trufaşe
– şi iată, recunosc, sunt vinovat.
Da, vinovat că nu mai rabd minciuna,
că nu ascund păcatul cel vrăjmaş,
că ţintuiesc la stâlp pe totdeauna
pe iudă, pe tâlhar şi ucigaş!
Sunt vinovat că-l spun pe cel ce minte,
că scot de piept pe-acela ce fura,
că-i rup acoperişul de cuvinte,
că nu-l mai las să facă tot ce-ar vrea.
Sunt vinovat că-mi apăr conştiinţa
că vreau să stau în ce-i adevărat,
că-mi ţin învăţătura şi credinţa
sub steagul cel pe care am jurat.
Sunt vinovat că-i fac pe fraţi să vadă
primejdia vrăjmaşă – şi, treziţi,
îndemn să pună mâna iar pe spadă,
să lupte, să se apere, uniţi…
…Dar faţă de credinţa-adevărată
şi de Lucrarea cărei m-am predat,
nu, fraţii mei!
De Cauza Sfântă, iată,
în faţa lui Hristos, NU-S VINOVAT!