Traian Dorz, HRISTOS – SFINŢITORUL NOSTRU
„Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Iisus.“ (Ioan 2, 22)
Sfinţii apostoli ai Domnului şi toţi cei care ascultau cuvintele Sale erau mereu cu toată luarea-aminte asupra întregii Sale învăţături.
Multe lucruri din cele ce le auzeau ei rămâneau taine neînţelese pentru mintea lor de atunci. Dar nici una din învăţăturile Domnului ei n-au lepădat-o numai din pricină că n-o puteau înţelege.
Au păstrat cu grijă în inimile lor fiecare cuvânt, deplin încredinţaţi că, dacă vor rămânea credincioşi până la sfârşit, va veni odată vremea când îl vor vedea împlinindu-se, şi atunci li se va lumina tot înţelesul lui deplin şi în mintea lor.
Ucenicii Domnului s-au ferit să nu facă ce făceau ceilalţi oameni, adică să întoarcă tocmai pe dos ceea ce spunea Mântuitorul, ci, răbdători şi smeriţi, ca şi Sfânta Maică a Domnului, păstrau toate cuvintele acestea în inima lor şi se gândeau la ele (Luca 2, 19 şi 51).
De aceea, când le-a venit vremea să se împlinească, ei şi le-au amintit, înţelegându-le cu smerenie şi credinţă, luminându-se deplin.
O suflete al meu, nu uita nici una din binefacerile Domnului tău, ca la vremea rugăciunii să ţi le reaminteşti cu recunoştinţă (Ps. 103, 2; Col. 3, 15-17).
O suflete al meu, păstrează în tine cu scumpătate binefacerile Domnului prin binefăcătorii tăi, ca la vremea potrivită, mergând, să faci şi tu la fel (Luca 10, 37).
O suflete al meu, ascultă şi respectă fiecare cuvânt al Domnului şi al învăţăturilor Lui, fără să îndepărtezi sau să dispreţuieşti nimic din ceea ce acum tu nu poţi încă primi sau nu poţi încă înţelege, fie pentru că n-a sosit vremea lui, fie pentru că n-a sosit vremea ta!
Nu te grăbi să iei poziţie împotriva îndrumării şi mustrării niciodată.
Cântăreşte şi aşteaptă, căci şi lumina are vremea ei, la care vine totdeauna.
Credinţa vede înainte, răbdarea află pe urmă, dar binecuvântarea este la fel pentru amândouă.
O suflete al meu, fereşte-te de cuvintele dispreţuitoare ale celor îngâmfaţi şi rătăciţi, care batjocoresc ceea ce nu cunosc (2 Petru 2, 12),
ca să nu fii batjocorit ca ei la arătarea Adevărului (Apoc. 1, 7).
Doamne Iisuse, Domnul şi Mântuitorul nostru iubit, Te rog zideşte în mine o inimă curată şi ascultătoare, chiar când unele adevăruri ale Tale încă mintea mea nu poate să le înţeleagă.
Dă-mi liniştea răbdării îndelungi şi tăria credinţei neclintite, ca să rămân statornic în învăţătura care de la început Tu aşa ne-ai propovăduit-o şi eu aşa am crezut-o (1 Cor. 15, 11), fără să dispreţuiesc nimic din cele ce trebuie să le împli-nesc (Mat. 3, 15).
Căci atunci n-aş fi împlinitor al Legii, ci judecătorul ei.
Iar eu mă rog să mă ajuţi ca să nu judec nimic înainte, până la vremea Ta (Iac. 4, 12).
Amin.