Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 21 iulie:

Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!“ (Psalmi 81, 1).

bibliaDoamne, Dumnezeul nostru preaputernic şi-nţelept,
Sfânt eşti, bun şi plin de milă, blând şi minunat, şi drept!
Ce uşor de-aflat eşti, Doamne,
totuşi cât eşti de ascuns,
ce uşor de-a Te pătrunde,
totuşi cât de nepătruns!...

Tu eşti Totul pretutindeni
şi eşti nicăieri nimic,
poţi fi necuprins de mare,
poţi fi infinit de mic.
Înţelept orânduit-ai, Doamne, totu-n Univers,
orice clipă-şi are-o slujbă, orice umbră şi-are-un mers.
Tu porţi soare, lună, stele, auroră şi amurg,
toate-n Tine şi-au izvorul, toate către Tine curg.
Tu,-nceputul tuturora,
Tu, al tuturor Sfârşit,
Minunat şi tainic, Doamne, toate le-ai orânduit…
Tu Te-ascunzi de mulţi ce-n lume înţelepţi se cred şi mari,
dar Te laşi aflat de vameşi, de păstori şi de pescari.
Ne-nţeles rămâi, adesea, pentru-ai lumii învăţaţi,
dar la cei smeriţi şi sinceri cât de limpede Te-araţi!
Cât de limpede-Ţi văd Faţa cei ce-au cugetul curat
care, fără viclenie, cred adânc şi-adevărat.
…Pentru cei ce văd, eşti totul şi-ntr-un munte,
şi-ntr-un spic,
dar eşti Nicăieri nimică pentru cei ce văd nimic.
Pentru cei înguşti la suflet, care numai rău aleg,
nepătruns rămâi de-a pururi, necrezând, ei nu-nţeleg,
dar ce simplu Te descopăr cei umili ce-n rugă şed
şi, neprefăcuţi la suflet, nu Te ispitesc – ci cred!

Pentru cei cu minţi înguste, Doamne, eşti de necuprins,
pentru cei prea nalţi şi mândri eşti prea nalt, de neatins.
Dar atât de mic eşti, Doamne, şi atât de-apropiat
celui care Te primeşte într-un cuget nestricat,
care ochii minţii treze şi-i deschide – şi, uimit,
Te priveşte, de la sine până-n largul nesfârşit.

Tu eşti Veşnicia-ntreagă,
Tu eşti ceasul trecător,
bucuria ce se naşte din durerile ce mor,
Nevăzutul plin de taine
şi Văzutul arătat,
Viitorul care creşte din Trecutul îngropat,
mângâierea ce-nfloreşte din suspinul ce-a apus
şi nădejdea ce rămâne când iluzia s-a dus…

Tu eşti veşnica Mişcare, Neclintitul Permanent,
Viitorul şi Trecutul strânse-n Veşnicul Prezent,
Tu eşti Tot ce pot cuprinde
şi eşti Tot ce nu mai pot
– Dar Iubire, simt, o Doamne, că eşti mai presus de tot.
Că-n oricâte mii de chipuri Te arăţi spre noi lucrând
peste toate-Ţi străluceşte Dragostea – în primul rând.

… O Strălucitorul Centru al Iubirii, Tu ne-ai dat
tot ce-şi cere-al nostru suflet şi-şi doreşte necurmat!
Golul nostru, lipsa noastră, slăbiciunile din noi,
fărdelegile, pedeapsa – şi-al urmării lor puhoi
de mustrări, de chin, de lupte, de torturi de veci şi plâns
cu-a Ta unică durere, toate-toate Tu le-ai strâns,
cu-a Ta unică osândă răul tot ne-ai ispăşit,
marea noastră datorie către Tine Tu-ai plătit.
Cerul fericit – în urma primului păcat, închis –
omenirii renăscute prin credinţă
l-ai deschis
şi la starea luminoasă ce-o pierdusem prin păcat
din adânca prăbuşire, mila Ta ne-a ridicat,
curăţindu-ne prin Jertfă
şi-nfiindu-ne prin har,
totul, o, Iubire, totul e dumnezeiescu-Ţi dar!

… În genunchi, cu umilinţă, Doamne, Faţa Ta slăvim,
nu vom fi nicicând în stare, cât am vrea, să-Ţi mulţumim,
nu putem, recunoştinţa ce simţim, că-Ţi datorăm
nici în rugă, nici în lacrimi, cum am vrea s-o arătăm.
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău,
chipul sufletului nostru schimbă-l după Chipul Tău.

Dă-ne feţei strălucirea cugetului luminos,
duhului încredinţarea viitorului frumos,
inimii – neprihănirea sfinţitoarelor dorinţi,
gândurilor – limpezimea înţeleptei năzuinţi…
Dă-ne dragostei căldura ce dă rod oricărui pas
şi credinţei frumuseţea unui neschimbat rămas,
şi curajului tăria totdeauna de ne-nfrânt,
şi nădejdii-n biruinţă un mereu mai nou avânt,
şi vieţii-ntregi – nălţarea necurmat spre Faţa Ta
pân’ o vei uni cu Tine
cum a fost,
când nu era…
Amin.

*
Cuvinte înţelepte:

„Dumnezeu este o Fiinţă personală, Care poate avea legături cu alte persoane şi deci şi cu oamenii… Ca Izvor al vieţii şi al iubirii, Dumnezeu Se apleacă şi Se descoperă continuu oamenilor. El nu e niciodată prea sus sau prea departe, pentru că El sălăşluieşte şi în inimile noastre…“ (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă).

*

„Dumnezeu este bunul cel mai înalt. Spre El trebuie să-ţi aduni mintea şi gândurile; să nu te gândeşti la nimic altceva, ci numai să stăruieşti şi să priveşti la El“ (Sf. Macarie cel Mare).

*

„Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale!… Cei ce-L caută pe El, Îl găsesc în măsura împlinirii poruncilor Lui…“ (Sf. Marcu Ascetul).

VEACURI MULTE OMENIREA

Veacuri multe omenirea
dup-un reazem a căutat;
mii de reazeme găsit-a,
dar în toate s-a-nşelat.

Idoli mulţi, pe care lumea
rezematu-s-a, pe rând,
cum, pe rând, se înălţară
astfel au pierit, curând.

A rămas un Singur Reazem
Care n-a fost preţuit,
dar e singurul statornic
– e Iisus Cel Răstignit!

Când va înţelege lumea
şi pe El Îl va primi,
va afla un Reazem sigur
Care-n veci va dăinui.

… Suflete zbătut de valuri
şi purtat de orice vânt,
vino la Iisus şi ia-ţi-L
Reazem dulce pe pământ!…