– Însoţitorul meu binecuvântat, Pilda şi Puterea mea, spune-mi astăzi, care trebuie să fie relaţia mea cu lumea?
Până unde trebuie să merg în legăturile mele cu cei între care trăiesc, muncesc şi umblu? Şi de unde trebuie să-mi rup orice legături cu ei?
– Felul în care se poate desfăşura bine toată umblarea ta prin lume şi printre oameni depinde în totul numai de felul în care se desfăşoară fericit umblarea ta cu Mine.
Lumea este câmpul tău de muncă şi de luptă pentru tine şi pentru Mine.
Întâi pentru tine… Pentru că de munca şi de lupta ta cea bună din lume depind curăţia cugetului tău, pacea conştiinţei tale, împlinirea datoriilor pentru care ai fost zidit în Mine, cinstea numelui tău, fericirea vieţii tale şi, până la urmă, mântuirea şi slava ta veşnică.
Apoi pentru Mine…
Pentru că de munca şi de lupta ta hotărâtă şi stăruitoare în slujba Mea depinde înaintarea Evangheliei, biruinţa luminii, însănătoşirea vieţii, mântuirea semenilor tăi, nimicirea păcatului şi împlinirea planurilor lui Dumnezeu.
Timpul tău de muncă şi de luptă este numai cât azi. Scurtimea vieţii tale pe lume este doar cât o zi, cât azi.
Ieri a fost veşnicia din care ai ieşit, mâine va fi veşnicia în care vei intra.
Între aceste două veşnicii este clipa ta, timpul tău de azi.
În timpul acesta tu trebuie să arăţi pentru ce ai venit în lumea aceasta. Şi la ce te vei duce în cealaltă.
Totul pentru tine depinde de aceste două cuvinte: aici şi acum.
Dacă aici şi acum tu eşti în Mine, aici şi acum tu îţi vei câştiga viaţa şi slava veşnică, mântuindu-te pe tine şi pe mulţi.
Dacă aici şi acum tu nu eşti în Mine, vei cădea în moartea şi în osânda veşnică, pierzându-te şi pe tine şi pe mulţi.
Astfel, totul depinde numai de a fi sau a nu fi în Mine.
Dacă eşti şi dacă rămâi în Mine, poţi să mergi oriunde, poţi să stai cu oricine şi poţi să faci orice. Pentru că, oriunde vei merge, vei fi folositor. Oriunde vei sta, vei fi necesar; orice vei face, va fi bine.
Dacă nu eşti în Mine sau dacă nu rămâi în totul cu o inimă trează în Duhul Meu, mai bine să nu te duci nicăieri şi să nu stai cu nimeni.
Pentru că, oriunde vei merge, vei fi un prilej de poticnire pentru credincioşi, un prilej de ocară pentru Evanghelie şi un prilej de întristare pentru Duhul Sfânt.
Dacă tu eşti în Mine, oriunde vei merge, vei duce cu tine lumina adevărului, căldura dragostei, bucuria mântuirii. Şi vei fi binecuvântat şi tu, şi lucrul tău, şi Domnul, Care te-a trimis.
Dacă nu eşti în Mine, oriunde vei merge, vei duce uşurătate, şi rătăcire, şi întuneric, degradând viaţa duhovnicească, tulburând sufletele curate, întinând cugetele multora.
Astfel, lucrarea ta va fi nimicită, sufletul tău osândit şi veşnicia ta întunecată.
Alege hotărât şi veghează neîncetat!
Căci veşnicia ta şi a multora poate atârna numai de firul acestei clipe!
Traian Dorz, Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului», Sibiu, cap. 81