b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Iisuse, Apa vie
ce orice-sete-alini,
ce inima ne-o-nvie
şi ochii ni-nsenini;
Tu sufletul ni-l saturi,
Tu duhul ne-ai-nnoit,
pe-a lumii mii de laturi,
– Iisuse, fii slăvit!

Slăvit să fii Tu, Care
ne faci să nu-nsetăm
de tot ce lumea are,
ci-n veci să Te căutăm;
nesăturaţi de Tine,
nălţându-Ţi nesfârşit
cântări tot mai divine,
– Iisuse, fii slăvit!

Slăvit să fii Tu, Plata
vieţii de apoi,
mai mult decât visat-a
oricare dintre noi;
Cerească Apă Vie,
în cor desăvârşit
Îţi cântă totul Ţie,
– Iisuse, fii slăvit!

Traian Dorz, Cântări Nemuritoare

Să mai cântăm o dată
cântarea asta dragă
ce inimile noastre
în dragoste le-ncheagă
şi să-L rugăm pe Domnul
aşa să ni le ţină
şi-aşa să ni le afle
atunci când o să vină.

Să mai cântăm, să mai cântăm
cât împreună stăm,
ca sufletul să ni-l unim
şi-aşa pe veci, aşa pe veci să fim.

Să mai cântăm iubirea
Preadulcelui Iisus
ce pentru noi, ca Jertfă,
pe Cruce S-a adus.
Căci orişicât de dulce
şi mult i-o vom cânta,
vom şti că tot mai dulce
şi mult I-am datora.

Să mai cântăm cu lacrimi,
privindu-ne cântând,
căci despărţirea iarăşi
ne vine prea curând;
– dar dragostea rămână
şi când ne despărţim,
în ea pe totdeauna
o inimă să fim…

Traian Dorz, Cântarea viitoare

Noi suntem ostaşii credinţii
în Tatăl Ceresc Dumnezeu,
precum au ţinut-o părinţii,
trăind al Scripturii credeu.
– Lucrând şi luptând cu credinţă,
grăbim viitorul frumos,
trăind-o cu-ntreaga fiinţă,
slujim şi vestim pe Hristos.

Noi suntem ostaşii nădejdii
puternice-n Domnul Iisus,
statornici prin orice primejdii
nălţând Steagul Lui tot mai sus.
– Lucrând şi luptând cu nădejde,
grăbim viitorul frumos,
un gând fericit ne-ntăreşte:
slujim şi slăvim pe Hristos.

Noi suntem ostaşii iubirii
aprinsă de Duhul cel Sfânt,
să ducem solia-nfrăţirii
la toţi, în Hristos, pe pământ.
– Lucrând şi luptând cu iubire,
grăbim viitorul frumos,
vestindu-L cu-o sfântă trăire,
slujim şi slăvim pe Hristos.

Traian Dorz, Cântări luptătoare

În focul luptei încleştate
în care iarăşi ne găsim,
Iisuse, tu eşti Steagul nostru,
ajută-ne să biruim.

Când mii se pierd în orice clipă,
de-a lor pierzare ne-ngrozim,
Iisuse-n ceasul greu de-acuma
ajută-ne să biruim.

Când cu privirile la Tine,
cu-avânt şi sete năvălim,
Iisuse, mergi ’naintea noastră
şi-ajută-ne să biruim.

’Noieşte-ne mereu avântul
şi nu lăsa să obosim,
Iisuse, creşte-ne credinţa
şi-ajută-ne să biruim.

Să mergem ne-ncetat nainte
spre-al Tău măreţ Ierusalim,
Iisuse, Tu eşti Steagul nostru,
ajută-ne să biruim.

Traian Dorz, Cântări luptătoare

Traiab DORZ

Voi, cei orbi
(căci orb e-acela ce trăieşte-n fapte rele),
voi, ce-a cugetului haină
v-aţi pătat cu-a urii vină,
dacă vreţi al vostru suflet
să vi-l izbăviţi de ele,
o, veniţi,
Iisus de-a pururi la toţi orbii dă lumină!

Iar voi, cei la care Domnul
cu lumina Lui cea mare,
luminând al vostru suflet,
viaţa v-a făcut senină,
fiţi şi voi lumină celor
care-alunecă-n pierzare,
cu lumina voastră calea
le-arătaţi către lumină!
Iar voi, cei ce-n lume ardeţi
cu o flacără aprinsă,
luminând cărarea celor
care-n noaptea grea suspină,
arătaţi la cei orbi drumul
spre lumina cea nestinsă,
Jertfa Golgotei – lumina
ce dă tuturor lumină!

Îţi mulţumim, Lumină,
că ochii ne-ai deschis;
azi noi trăim aievea
tot ce părea doar vis!

Îţi mulţumim, Iubire,
că azi ne faci s-avem
comori ce numa-n ceruri
credeam să le vedem.

Îţi mulţumim, Tăcere,
că tu ne-ai dat atât,
că nu-s pe lume lacrimi
şi grai să spună cât.

Îţi mulţumim, Cântare,
că tu ne duci în zbor,
prin cele şapte ceruri,
ca Duhul de uşor. | Continuare »

O, creşte-mi, Rugăciune,
aripi de sfânt mister,
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer!

Străluminate trepte
urcând mereu, urcând,
la capăt să m-aştepte
iubirea lăcrămând.

Să-mi cadă frântă firea
de dincoace de vis,
să-mi treacă doar sfinţirea
prin cerul larg deschis.

La dulcile izvoare
a’ Dragostei, sosit,
să-mi aflu-ntr-o cântare
popasul nesfârşit.

– Ajută-mi, Rugăciune,
cât încă lupt şi sui,
să trec orice genune,
sfinţit iubirii Lui,

Iubirii şi cântării
din care cred şi sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.

Traian Dorz, Cântări Nemuritoare

Maria şi Marta sunt două surori
Alese din lumea cea largă,
Maria-i credinţa ce-nvaţă din zori,
Iar Marta-i credinţa ce-aleargă.

Maria stătea ascultând şi simţea
Că Ceru-şi desferecă poarta.
Să stau ca Maria întruna aş vrea
– Dar Domnul iubea şi pe Marta.

Maria şi Marta sunt două surori
Ce-n Rai îşi petrec veşnicia,
dar eu pe pământ parc-aş vrea uneori
Când Marta să fiu, când Maria.

Iisus pe-amândouă surori le iubea
Şi azi laolaltă li-e soarta,
– O, fă-mă, Iisuse, în dragostea Ta,
Să fiu şi Maria, şi Marta!

Să cântăm Domnului, nr. 993

Eu ştiu că ştii, Iisuse, ce mult Te pot iubi
şi totuşi Ţi-aş tot spune de mii de ori pe zi,
şi Ţi-aş cânta întruna, şi Ţi-aş şopti mereu,
căci doar aşa-mi astâmpăr cât foc e-n sânul meu.

Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc,
Dorul meu, Domnul meu cel ceresc,
fă mereu, Domnul meu, să-Ţi şoptesc cât trăiesc:
Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc.

Eu ştiu că eşti aicea cu mine, Drag Iisus,
şi totuşi pari departe, la mii de leghe dus;
eu ştiu c-auzi şi gândul cel tainic ce-l şoptesc
şi totuşi parcă-mi vine să urlu: Te iubesc.

Eu ştiu că vezi cât sufăr de dorul Tău şi-acum,
dar parc-aş vrea mai bine să ştii şi cât, şi cum,
ca să-nţelegi că-i vremea să nu mai întârzii;
eu ştiu că ştii, Iisuse – dar vreau mai mult să ştii.

Traian Dorz, Cântări noi