b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Oricât de lovit
vei zăcea zdrobit,
chinuit şi răpus,
– nu-nceta a-L iubi,
a-L ruga şi-a-L sluji
pe Iisus, pe Iisus, pe Iisus!

El ţi-aude-oricând
inima strigând
şi-ţi va da-nmiit
tot ce-ai suferit;
să-L urmezi supus
pe Iisus, pe Iisus, pe Iisus!…

Oricât de-ncercat
vei umbla apăsat
şi pribeag de-ai fi dus
nu-nceta a-L urma,
cât de grea-i calea ta,
pe Iisus, pe Iisus, pe Iisus.

Oricât de hain
te-ar lovi cel străin,
chiar pe rug de-ai fi pus,
– nu-nceta a-I cânta,
crede-aşa, mori aşa,
cu Iisus, cu Iisus, cu Iisus!…

Traian Dorz, Cântarea biruinţei

Traian DORZ

Nu-s numai copii fericiţi pe lume,
mai sunt şi copii fără taţi şi mume;
nu-s numai copii care râd şi sar,
mai sunt şi copii care plâng amar…

Mila lor,
grija lor
s-o purtăm,
prietenoşi – şi duioşi
să-i căutăm;
la Hristos, mai frumos
să-i chemăm,
fericiţi – şi-nfrăţiţi
să cântăm…

Nu-s numai copii sănătoşi şi-avuţi,
mai sunt şi copii orbi şi surzi, şi muţi;
nu-s numai copii care-au casa lor,
mai sunt şi copii ce de foame mor…

Nu numai la viaţa noastră să gândim,
ci pe-acei ce sufăr mai mult să-i iubim.
Domnul e-n fiinţa celor chinuiţi;
suferind cu dânşii, suntem fericiţi…

Te înspăimânţi de boală
şi-ai vrea să fugi de ea?
– dar de păcat
nu tremuri
şi plata lui cea grea?
căci boala e urmarea
păcatului făcut;
de el te înspăimântă,
e şi mai de temut!

De moarte te cutremuri
şi veşnicia ei?
– dar de păcat
te teme
şi plata ce-o să iei!
Căci moartea e urmarea
păcatului făcut,
pe el să cauţi a-l şterge
de peste-al tău trecut.

Hristos, numai El Singur,
te poate ajuta,
doar Sângele Lui poate
păcatul a-ţi ierta
când Îi primeşti iertarea
se face-n veci senin
– şi-n boala ta,
şi-n moarte
prin El îţi afli-alin!

Traian Dorz

TRAIAN DORZ, din Cântarile Dintâi

Ni s-au dus cu vremi apuse
bucuriile şuvoi,
prietenii, frăţii de-o clipă
ce-am crezut
pe veci că se-nfiripă
ni s-au dus aşa de-n pripă
au trecut
şi-n al lacrimii şuvoi
ai rămas doar Tu, Iisuse,
Tu cu noi!…

Fraţi de amintiri nespuse
din cerescul Tău război,
fraţi de care strâns ne leagă
dor şi gând,
din frăţia ce se-ncheagă
câte unul se dezleagă,
rând pe rând,
şi-n al Tău ceresc război
mai rămâi doar Tu, Iisuse,
Tu cu noi.

Şi-alte prietenii aduse
de s-ar duce iar ’napoi,
dacă fraţi de-ai noştri iară
ne-ar lăsa,
ca să scape de ocară
şi de ura lumii-amară
ar pleca,
orişicâţi vor da ’napoi,
Te rugăm, rămâi, Iisuse,
Tu cu noi!

Ce să-ţi doresc, copile drag, în viaţă
când nici nu ştiu ce-i bine să-ţi doresc?
Ceas după ceas se schimbă-a lumii faţă,
cele de ieri azi, nu-ţi mai folosesc.

Prea iute lumea-şi pierde strălucirea,
prea grabnic cade frunza de pe ram,
nu-i timp aici să cauţi fericirea,
nici bucuriei nu-i poţi pune ham.

Dar sub această trecere grăbită,
ascuns, stă adevărul strălucind.
Aceasta ţi-e comoara moştenită
pe cele pieritoare-nveşnicind.

Ridică-te, copile drag, şi prinde
cu braţ întins al cerului îndemn,
ieşi din noroiul lumii şi-ţi aprinde,
pe-oriunde treci, curat şi veşnic semn.

Prin valea umbrei morţii de vei trece,
Cuvântul sfânt lumina să ţi-o dea,
Genunchii, rugăciunea să-ţi aplece
sub Crucea sfântă-n zbuciumarea grea.

De-ţi iei Scriptura Sfântă far în viaţă,
Tu n-ai să rătăceşti pe drumul sfânt.
Copile drag, ascultă-a mea povaţă
Şi-ai să primeşti al cerului veşmânt.

Lidia Hamza

– o binecuvântare a Maicii Domnului –

Pacea fie peste voi,
copilaşi voioşi,
Domnul să vă facă-ai Lui
mieluşei frumoşi.

Paza somnului,
Raza Domnului
Darul zilelor,
Harul milelor,
Calea traiului,
Valea Raiului.

Pacea fie peste voi,
fii ai lui Iisus,
credincioşi pe vânt şi ploi
să ajungeţi Sus.

Pacea fie peste voi,
faceţi bine-oricui
şi Iisus vă face-apoi
ucenicii Lui.

Pacea fi-va peste voi
când veţi fi aşa
şi veţi fi în cer cu noi,
Sus, la Dreapta Sa. (Traian Dorz)

Traian Dorz,
Cântările din urmă

Va veni şi Ziua Sfântă
să se bucure şi-acei
care plâng şi se frământă
să vii, Doamne, şi la ei;
la acei ce toţi i-alungă,
în al desfătării ceas,
la acei ce-n noaptea lungă
treji şi vrednici au rămas.

Va veni şi Ziua Mare
să se veselească-acei
care-au stat sub apăsare
şi-n necazuri anii grei,
care-n orice-ameninţare
nu s-au lepădat defel,
care-au stat cu suflet tare
lângă Domnul, pentru El.

Va veni şi Ziua Bună
să-şi primească plata cei
ce cu Mielul împreună
au răbdat ca nişte miei,
care-au suferit ocara
lui Hristos cu duh supus,
ducând jugul şi povara
până-n ceruri, la Iisus.

Iisus, Izvorul vieţii mele,
ce har ceresc mi-ai dăruit
în clipa când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat să fii găsit!

Ce-aş face-acum în noaptea asta
atât de-adâncă şi de grea,
de n-aş avea lumina vieţii
şi Duhul Tău de n-aş avea?

Ce-aş face-n stepa asta arsă
de focul secetei pustii,
de n-aş avea înviorarea
şuvoaielor de ape vii?

Ce-aş face-n colţii-atâtor fiare
de nu mi-ai fi apărător,
cu-atâtea răni adânci şi grele
ce-mi sângeră adânc şi dor?

Ce-aş face-n părăsirea ăstor
pustietăţi şi-ndepărtări,
de nu m-ai întări prin harul
atâtor binecuvântări!

O, Doamne, când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat să fii găsit,
Izvorul sfânt al vieţii mele,
ce mare har mi-ai dăruit!

Traian Dorz, Cântarea cântărilor mele

De când n-ai plâns tu oare,
de când n-ai plâns cu-amar,
cu cât păcat de-atuncea
ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet
nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi
nu-ţi mai topeşte gheaţa.

De când n-ai plâns în taină
pe-o rugăciune-arzând
spre Domnul ce, pe Cruce,
păcatul tău îl poartă,
– de când n-ai plâns tu oare
şi oare până când
nepăsător zaci încă
în starea asta moartă?

De când n-ai plâns de dorul
de fraţi şi de Cuvânt
de care stai departe,
închis în neascultare,
cum crezi că vei răspunde
la Tronul Celui Sfânt
şi cum nu te cutremuri
de-osânda viitoare? | Continuare »