b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Traian Dorz, din «Cântări Îndepărtate»

Aş dori să pot trimite pentru tine,
plin de cântec,
de lumină
şi de dor,
Adevărul Frumuseţilor Divine
împletit în bucuriile senine,
minunat, iubit şi veşnic mărţişor.

Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
nu pe inimă,
ci-acolo-adânc în ea,
ca frumoasă şi curată s-o păstreze,
ca un soare minunat să-ţi lumineze
şi să-ţi facă fericită viaţa ta!

C-Adevărul e podoaba minunată,
mai de preţ decât oricare talisman,
care nu se învecheşte niciodată
şi din ce în ce-i mai binecuvântată,
şi din ce în ce-i mai scumpă, an de an.

Iar în ziua Răsplătirii fericite,
când vedea-vom Veşnicia răsărind,
când ca miile de stele strălucite
străluci-vor inimile preaiubite,
cerurile minunat împodobind,

Printre ele, şi-al tău suflet să răsară
minunat şi binecuvântat odor,
strălucind ca prima zi de primăvară
pe frumosul sân a cerului, comoară,
un curat,
iubit,
şi veşnic mărţişor.

Traian DORZ, din CÂNTAREA BIRUINŢEI

De ce-aţi tăiat finicii din care odrăsleau
acele ramuri albe a păcii şi-a iubirii?
– acei ce vin în urmă acuma nu mai au
cu ce să-şi facă semnul iertării şi-nfrăţirii.

De ce-aţi călcat măslinii, gonind pe porumbel
şi-ngăduiţi toţi corbii ce sfâşie şi pradă,
– cum aşteptaţi pe Domnul şi ce-o să zică El
când morţii şi ruina Oştirii o să-Şi vadă?

De ce cântaţi cu iuda şi-urmaţi pe absalom,
nu le vedeţi otrava şi nu le ştiţi răsplata?
– de ce uitaţi de roade când vreţi să ştiţi un pom?
Sau credeţi că nu vine odată Judecata?

Vreţi oare şi voi plata acelor care vând
şi nimicesc Lucrarea cu sânge sfânt plătită?
– sau credeţi că Hristosul Ce-aşteaptă-acum răbdând
n-o să-i lovească-odată cu plata Lui cumplită?

Nu-ntărâtaţi pe Domnul şi nu-L batjocoriţi,
nu vă uniţi cu fiii trufiei şi minciunii,
că orice-aţi fost nainte şi orişicâţi să fiţi,
în Ziua Răzbunării nu veţi scăpa nici unii!

Traian DORZ

Aştepţi să vină Domnul? şi tot deşert vorbeşti,
aştepţi să vină moartea? şi tot pierdut trăieşti!
să vină Învierea? şi tot nepregătit!
să vină Judecata? şi tot nemântuit!
să vină Veşnicia cu focul inamic,
iar plâns şi pocăinţă nimic, nimic, nimic!…

Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea ta?
ce-aştepţi de la-nvierea sau Judecata Sa?
ce-aştepţi în veşnicie, ce crezi c-ai să primeşti
când toate bat la uşă şi nici nu te gândeşti?
O, viaţa ta se pierde zadarnic, pic cu pic,
iar plâns şi pocăinţă nimic, nimic, nimic!

Ascultă-nştiinţarea, ascultă măcar az’,
nainte de-a ajunge în Marele Necaz,
întoarce-te la Domnul cât este Timp şi Har,
de mâine, poate, totul pe veci va fi-n zadar!
O, iată Secerişul, tu n-ai dat nici un spic
şi n-ai în veşnicie nimic, nimic, nimic!…

De ce nu eşti cinstit, – de ce
n-ai DA cu DA şi NU cu NU,
de ce spui TU, când ALTUL e,
de ce spui ALTUL, când eşti TU!

De ce nu ZICI cum şi GÂNDEŞTI
sau, dacă zici, gândeşte-aşa,
de ce faci DA, când NU – grăieşti,
de ce faci NU, când tu spui DA!

Nelegiuit e-n veci acel
ce face DA, când zice NU,
acesta-i un satanic fel
– vezi, nu cumva să-l ai şi tu!

Acesta-i omul fariseu,
făţarnic în umblarea sa,
cel mai urât lui Dumnezeu,
când spune NU – şi face DA.

„SĂ ZICI CA EI, – gândeşte el
apoi, ce-ţi pasă, fă ca tu”,
– dar blestemat e-n veci acel
ce spune DA, când face NU.

…Tu, frate, umblă credincios,
cu Nu şi NU – cu DA şi DA,
căci Viu şi Sfânt este Hristos
şi El îţi va plăti aşa!…  (Traian DORZ)

Traian DORZ

Când se va striga odată
şi-al meu nume Sus,
ce va spune despre mine
Glasul lui Iisus?
Doamne, fă să spună bine Glasul lui Iisus.

Ce va spune despre-a mele
fapte Dumnezeu?
Am fost oare eu un vameş
ori un fariseu?
Doamne, fă să fiu un vameş, nu un fariseu.

Când voi fi ales odată
între buni sau răi,
oare cu cei răi voi merge
ori cu-aleşii Tăi?
Doamne, fă să fiu de-a Dreapta, cu aleşii Tăi!

Când se va rosti odată
Judecata mea,
oare ce va fi: iertare
ori osândă-n ea?
Doamne, fă să am iertare, nu osândă-n ea!

Când voi merge-n veşnicie
la cântări sau munci,
oare care o să fie
partea mea atunci?
Doamne, fă-n cântări să-mi fie partea mea atunci.

Traian DORZ, Cântarea Viitoare

Să nu te-ndoieşti vreodată
de Cuvântul lui Iisus,
tot ce spune Cartea-I Sfântă
va fi-ntocmai cum e spus.
Câtă vreme stă sus Cerul
şi cât stă pământul jos,
nu va trece nici o iotă
din Cuvântul lui Hristos;
nici o iotă, nici o iotă din Cuvântul lui Hristos.

Ţine-ntreg, smerit, Cuvântul,
căci de-i strici vreun înţeles,
chiar şi cel mai mic vreodată,
săvârşeşti un greu eres.
Partea ta va scoate-o Domnul
din Împărăţia Sa
şi din Sfânta Lui Cetate
El afară te va da;
El afară, El afară, El afară te va da.

Fii fără făţărnicie,
cum îţi cere Dumnezeu,
şi fereşte-te de duhul
prefăcut şi fariseu,
ca să ai neprihănirea
celor sinceri şi smeriţi,
căci doar cei ce-o au aceasta
sunt cu Domnul mântuiţi;
Sunt cu Domnul, sunt cu Domnul, sunt cu Domnul mântuiţi.

Traian DORZ, din CÂNTAREA ÎNVIERII

Binecuvântează-i veşnic, Dumnezeul meu, pe-acei
care Te-au slujit statornic, de-ai putut să crezi în ei,
care-au mers frumos şi rodnic, vrednici în cuvânt şi-n crez
– Dumnezeul meu, pe-aceia să-i mai binecuvântezi!

Răsplăteşte-i pe vecie, Dumnezeul meu, pe câţi
Ţi-au luptat cu vitejie, rămânând nedoborâţi,
ce-au primit mai bine crucea decât scaune şi-arginţi
– Dumnezeul meu, pe-aceia pune-i între cei mai sfinţi!

Fericeşte-i pe vecie, Dumnezeul meu, pe-acei
ce-au purtat printre ispite dragostea-Ţi curată-n ei,
ce, prin anii de surghiunuri, şi-au ars cel mai tainic foc
– Dumnezeul meu, pe-aceia du-i în cel mai dulce loc!

Străluceşte-i pe vecie, Dumnezeul meu, pe-acei
ce-au trecut lumini prin lume, purtând Semnul Tău pe ei,
ce-au sfârşit frumos tot lucrul care Tu le-ai rânduit
– Dumnezeul meu, pe-aceia nalţă-i cel mai strălucit!