Semănaţi Cuvântul Sfânt
şi pe ploaie, şi pe vânt,
şi pe nor, şi pe senin,
semănaţi cu sacul plin;
semănaţi din zori de zi
până noaptea va sosi,
şi când vine-al nopţii ceas
să n-aveţi nimic rămas.

Dacă păsări mai răpesc,
dacă spini mai ’năbuşesc,
dacă pietrele mai ard
şi mai pier pe sub vreun gard,
– semănaţi întruna, spun,
că va cade şi-n loc bun,
şi Stăpânului Iubit
va da rodul însutit.

Semănaţi şi semănaţi,
dragi surori
şi vrednici fraţi;
tot ce semănaţi plângând
o să seceraţi cântând,
tot ce aruncaţi cu plâns
va da cel mai dulce strâns;
– cine seamănă cu har
nu va osteni-n zadar!  (Traian DORZ)

Traian Dorz,  Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 1

T-Dorz-0701. Cuvântul omului în sine este cel mai mare dar ceresc dat pământului, este cel mai ales atribut Dumnezeiesc dat omului, este cea mai mare binecuvântare dintre câte ni s-au dat în viaţa asta.

2. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul necuprins din care se revarsă toate şuvoaiele vieţii divine în toată creaţiunea văzută şi nevăzută de dinainte de Geneză şi până după Apocalips.

3. Cuvântul lui Dumnezeu este viaţă, este Lumină, este căldură, este hrană, este aer, este apă, este munte, este mare, este infinit, este nemărginire, este eternitate – pentru materie şi spirit.

4. Cuvântul lui Dumnezeu este El Însuşi răspândit peste tot şi pătrunzând toate, El inspiră, controlează şi ordonă totul.

5. Nu este niciun loc unde să nu fie El. Nu este nicio clipă în care să nu răsune El. Nu este nicio stare pe care să nu o controleze Cuvântul lui Dumnezeu.

6. Cerul şi pământul vor trece, veacurile şi mileniile se vor sfârşi, infinitul şi eternitatea se vor sparge cândva, dar Cuvântul lui Dumnezeu va continua, urmându-Şi circuitul Său etern din El Însuşi, prin El Însuşi şi pentru El Însuşi… El fiind Sângele care întreţine viaţa şi fiinţa întregii Creaţii, împins de inteligenţa şi atras de Inima care stă dincolo de toate acestea, întrecându-le pe toate.

7. Înainte de a fi al Doilea, El era în Întâiul. Înainte de a fi Cuvântul, El era Ideea. Înainte de a fi Ideea, El era Inteligenţa. Înainte de a fi Una, El era Unul cu Tatăl.

8. Ce strălucire nepătrunsă şi orbitoare inundă şi prăbuşeşte micimea şi neputinţa fiinţei noastre când ne apropiem de Focarul Mistuitor al acestei necuprinse şi copleşitoare Taine: Cuvântul lui Dumnezeu.

9. Cuvântul lui Dumnezeu a despărţit la Început Lumina de întuneric, Binele de rău şi Viaţa de moarte. Dar cuvântul şarpelui le-a amestecat din nou prin păcat.

10. Dar la Sfârşit, tot Cuvântul lui Dumnezeu le va despărţi din nou şi pe totdeauna. Binele cu El, iar răul cu satana. Şi aşa vor fi despărţiţi pe veci, cum fuseseră despărţite din veci. | Continuare »

biblia-11Biblia, Cuvântul Sfânt,
e-un Etern şi Dulce Cânt.

…Ale Facerii lucrări,
toate-s numai dulci cântări,
lumea din Întâia Zi
în cântare se trezi,
Dragostea cântându-i calm
dulcele Luminii psalm
şi-apoi raze-i ţes şi-i ţes
imne-n tainic înţeles,
şi izvoarele cântând
o alintă surâzând
destrămând în noi uimiri
vălu-i larg de pe priviri,
nopţile din când în când
i-s suspinele cântând,
înnorările ce-i vin
i-s cântările-n suspin,
iar Minunea din sfârşit
i-o va da desăvârşit
în al Veşniciei Rost
devenind cum n-au mai fost
când cântare, când suspin,
când nălţare, când declin,
căci li-e cerul strălucit
şi sfârşit, şi nesfârşit.

Din Trecut în Viitor
creşte-acelaşi dulce cor,
revărsând în larg şuvoi
imnuri noi şi tot mai noi
ce tot vin şi vin, şi vin
din Izvorul Veşnic plin,
Preamărind pe Cel Preasfânt
cu etern şi dulce cânt.

Când îţi pare c-au trecut
o iau iar de la-nceput
şi nu şti desăvârşit
e-nceput
ori e sfârşit.

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 1 septembrie:

„Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor“ (Psalmi 99, 8).

bibliaPedeapsa face parte din iertarea celui care îţi doreşte un bine şi mai mare.
Dacă orice fărădelege înseamnă o încălcare a dreptei rânduieli aşezată de Dumnezeu între El şi noi,
atunci fiecare stricare a acestui echilibru se cere îndreptată printr-o pedeapsă, potrivită exact cu mărimea greşelii săvârşite (2 Cor. 5, 10; Col. 3, 25), spre a readuce la mijloc cumpăna dreptăţii din mâinile Lui.

Dacă Dumnezeu aduce orice faptă la judecată, iar judecata aceasta se face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău (Ecles. 12, 14; Matei 12, 36; Rom. 2, 16; 1 Cor. 4, 5), atunci e mai bine ca păcatele noastre să meargă înaintea noastră la Judecata Lui (1 Tim. 5, 24).
Pentru ca, primindu-ne pentru ele aici dreapta pedeapsă a Dreptăţii lui Dumnezeu, să le ispăşim aici, ca să nu meargă în urma noastră şi să trebuiască să le ispăşim acolo.
Căci, ispăşindu-le aici, când vom merge la Judecată, ele nu vor mai fi să ne mai pârască (Luca 12, 58-59).

Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru cel ceresc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căim înaintea Lui,
iar ele ne sunt şterse şi uitate, din pricina Sângelui Scump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Jertfa Lui răscumpărătoare şi mântuitoare (1 Ioan 2, 2),
dar Sfinţenia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să curăţească urmele acestor vinovăţii lăsate peste fiinţa noastră,
spre a fi noi, din nou curaţi deplin. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 31 august:

„Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină“ (Psalmi 99, 1).

bibliaMăreţia dumnezeiască a Împăratului-Judecător, cu toate înfricoşatele Sale Puteri însoţitoare şi întâmplări nemaivăzute şi nemaipomenite de la facerea lumii, va zgudui într-adevăr nu numai pe fiecare om, ci şi toate temeliile întregii Creaţiunii văzute şi nevăzute.
Venirea Lui pe norii cerului, şezând pe heruvimii înfricoşători la vedere, însoţit de nenumărate mii de îngeri (Zah. 14, 5-6; Matei 25, 31; Apoc. 19, 14),
de vuietele trâmbiţelor cereşti,
de tunetul glasului Său, chemând la viaţă veşnică şi la Judecată pe toţi morţii de la întemeierea lumii (Ioan 5, 25-29; Isaia 26, 19; 1 Cor. 15, 52; 1 Tes. 4, 16),
apoi exploziile înspăimântătoare şi în lanţ, cu care vor trece cerurile (2 Petru 3, 10; Apoc. 20, 11),
o, cum vor înfricoşa toate acestea pe toţi cei care le vor vedea!
Vâlvătăile uriaşe ale flăcărilor care vor trece peste toată lumea văzută, până la ceruri, arzând răul în întregime, din adânc şi până unde s-a ridicat el (Mal. 3, 2 şi 4, 1; 2 Petru 3, 10-12), ce înfricoşată privelişte va fi! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor“ (Psalmi 98, 1).

bibliaCând cu sufletul încă tremurând de groaza primejdiei din care abia ai scăpat, nu ştii ce să mai faci de bucurie, atunci, din toată inima ta, dragul meu, slăveşte-L pe Dumnezeu cu noi şi noi izbucniri de bucurie,
cu noi şi noi lacrimi,
cu noi şi noi rugăciuni de laudă şi de mulţumire,
căci numai El a făcut minunea că eşti scăpat!

Când cu privirea ta şi cu inima ta pline de uimire te minunezi, la munte sau la mare, de privelişti unice şi tulburător de frumoase, atunci, tot aşa, slăveşte-L pe El pentru ele!
Slăveşte-L cu toată puterea cuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul cel Măreţ, Care a creat aceste măreţii – şi Care ţi le arată şi ţie.
El a creat măreţele frumuseţi ale munţilor strălucitori în apusul sau răsăritul soarelui. El creează frumuseţea cerului înstelat, El, punţile mişcătoare de aur peste întinsul mării, când răsare luna…
El, minunăţiile cerului însorit,
ale ierbii înrourate,
ale lanurilor aurii,
ale pădurii plină de viaţă şi de cântare,
ale izvoarelor dulci şi limpezi
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima. El, numai El, Cel Frumos şi Fericit, şi Bun! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 29 august:

„Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!“ (Psalmi 97, 12).

bibliaA te bucura în Domnul înseamnă a te bucura de Adevăr (1 Cor. 13, 6),
a te bucura de Pace,
a te bucura de Dreptate,
a te bucura de orice lucru şi cuvânt bun (2 Ioan 4).
A te bucura în Domnul înseamnă a fi mulţumit şi fericit numai când triumfă adevărul asupra minciunii,
când biruie binele împotriva răului,
când izbândeşte dreptatea deasupra nedreptăţii,
când se înalţă lumina deasupra întunericului.
A te bucura în Domnul înseamnă a veghea neîncetat spre a nu te întina nici o ispită,
ca să nu te robească nici un păcat,
ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos nimic, nici din cele trupeşti, nici din cele sufleteşti.
Căci acestea te-ar smulge din dragostea şi legătura dulce cu Domnul,
cu Duhul Lui Sfânt şi cu viaţa Lui,
din care îţi primeşti revărsarea păcii şi a luminii, care sunt tocmai bucuria ta în El.

A te bucura în Domnul înseamnă a duce neîncetat o viaţă de ascultare atentă şi iubitoare de voia Lui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.
Înseamnă a duce o viaţă de rugăciune,
o viaţă de muncă harnică şi cinstită,
o viaţă de luptă biruitoare împotriva păcatului din tine şi din alţii.
Înseamnă o alergare voioasă spre Ţinta Cerească
şi o curajoasă luptă până la izbândă pentru Cauza lui Hristos în lume,
şi o viaţă de rod îmbelşugat prin harul şi prin puterea Duhului Sfânt. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 28 august:

„Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe!“ (Psalmi 97, 1).

bibliaCei trei psalmi care încep cu acest puternic şi măreţ anunţ despre împărăţia Domnului conţin o tainică şi întreită profeţie despre cele trei mari evenimente care privesc sfârşitul veacurilor:
1. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos,
2. Învierea morţilor
3. şi Judecata tuturor popoarelor.

Psalmul 93 începe, plin de măreţie, cu priveliştea strălucită şi înfricoşată a venirii Domnului, îmbrăcat şi încins cu putere…
Psalmul acesta, 97, începe, la fel, cu un strigăt de o mare bucurie şi de o măreaţă veste de strălucită veselie pentru toate fiinţele şi lucrurile create de dragostea Lui, pentru toată zidirea lui Dumnezeu, de jos şi de Sus…
În bucuria aceasta se cutremură fericite ostroavele cele multe (vers. 1),
se bucură fulgerele Lui, luminând lumea (vers. 4),
şi parcă vezi în aceste fulgere pe morţii Lui cei sfinţi înviind strălucitori.
Se bucură munţii, care se topesc în lumină (vers. 5). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 27 august:

„Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 9).

bibliaCând Domnul Dumnezeu a dorit şi a îngăduit ca în mijlocul oamenilor să fie un Lăcaş peste care să fie chemat Numele Său…,
când a binevoit El să primească a locui acolo, spre a fi, în chip deosebit, simţit în mijlocul oamenilor,
atunci Dumnezeu a şi pus condiţia că oricine va sluji în Lăcaşul Lui cel sfânt şi va veni ca să se înfăţişeze înaintea Sa în acest Lăcaş, va trebui să aibă multă grijă chiar şi de felul îmbrăcămintei sale (Exod 25, 8-9 şi cap. 28).
Va trebui să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în podoabe sfinte…

Fiecare parte a îmbrăcămintei care trebuia să împodobească preoţia lui Dumnezeu a fost poruncită şi descrisă de către El Însuşi!
Materialul din care trebuia să fie făcută îmbrăcămintea preotului se cerea să fie din cel mai scump, cel mai frumos şi cel mai bun material. | Continuare »

Recunoştinţă

Cop-Corabia_nCredinţa mea, sub crunte uragane
Se clatină adesea, tremurând…
Când valuri uriaşe spumegând
Se-abat să-mi sfarme luntrea mea trecând
Însingurată către sfintele-Ţi limane.

Nădejdea mea în mâini cu frântă spadă
Timidă-abia se-ntinde către cer
De sub deşertăciunile ce pier
Precum plăpânda floare-n aspru ger
Abia spărgându-şi stratul de zăpadă.

Dar dragostea-mi din toate se aprinde
Chiar dacă vifor suflă peste ea
Sau buzele îi ard de sete grea…
Căci simt, Iisuse bun, iubirea Ta
Cum înspre mine mâna şi-o întinde.

Şi-apoi, cât stânca-mi creşte-a mea credinţă
Şi din cenuşă iar nădejdea mea
Se-aprinde din firava ei scântea –
Iisuse, Soare către Care-aş vrea,
Cât vecii toţi să-aduc recunoştinţă.

Lidia Hamza