Oamenii cei mai de pe urmă

Meditaţii la Adostolul din duminica a X-a după Rusalii

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
TDorz1În primul apostol din Epistola către Corinteni, Sfântul Pavel constată starea de dezbinare dintre fraţi, datorită păcatului şi necurăţiei în umblarea lor cu Hristos. Şi îi îndeamnă în numele Domnului Iisus Hristos să se pocăiască fiecare de vina sa, ca să ajungă iarăşi la starea cea bună.
E vorba aici de o stare rea a Lucrării lui Dumnezeu şi despre o îndreptare a ei.
În al doilea apostol din aceeaşi epistolă, este privită mai îndeaproape starea lucrătorilor din adunare şi se stăruieşte în mod deosebit asupra felului cum clădeşte fiecare în adunarea frăţească, fiindcă ea este Templul lui Dumnezeu…
Iar acum, în acest al treilea apostol, Sfântul Pavel vorbeşte mai mult despre starea sa însăşi. Despre conştiinţa sa cinstită, despre umblarea sa curată, despre râvna lui sinceră, despre toată viaţa lui jertfită şi topită, zi şi noapte, strop cu strop, cu toată dăruirea în slujba lui Hristos şi a fraţilor…
Şi, drept răsplată din partea tuturora – a lumii, ca şi a Bisericii, a străinilor, ca şi a fraţilor, a celor care nu-l cunoşteau, ca şi a celor care-l cunoşteau ce a făcut – el vorbeşte în chip atât de dureros şi de amar despre felul în care a ajuns să fie privit.

E, până la urmă, această mărturie zdrobitoare – mi se pare – soarta tuturor celor care îşi pun şi şi-au pus viaţa cu toată dăruirea şi fără nici o cruţare în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor lor.
Din câte istorii de vieţi predate total în slujba lui Dumnezeu cunoaştem până azi, în frunte cu viaţa Domnului Iisus Hristos Însuşi, se pare că nici una n-a avut o altă soartă, mai bună decât cea descrisă aici de Sfântul Apostol Pavel că era soarta şi viaţa lui. | Continuare »

Roadele de la bătrâneţe

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 19 august:

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi…“ (Psalmi 92, 14).

bibliaRoadele Duhului Sfânt, care însoţesc şi care trebuie mereu să însoţească neapărat pe orice om şi orice viaţă născută din nou, prin Cuvântul Sfânt şi prin Duhul Sfânt, sunt frumoasele dovezi ale unei astfel de vieţi trăită în ascultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu.
Orice viaţă trăită în ascultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu trebuie să aducă aceste roade noi, care sunt totdeauna frumoase, dulci şi binecuvântate.
Cu câtă bucurie privesc ochii Domnului şi Stăpânului nostru la un astfel de pom care, sădit în via Lui, este încărcat de astfel de roade! (Gal. 5, 22-23).
Însă cu câtă amărăciune priveşte Domnul la un pom fără roade (Luca 13, 6)
şi la o viaţă fără rod! (Ioan 15, 6).
Dacă într-adevăr sufletul nostru este un pom sănătos, sădit în via Domnului, în Casa Domnului, în Duh (adică în dreapta credinţă), şi în Adevăr (adică în dreapta învăţătură), el nu poate rămâne niciodată neroditor. | Continuare »

Frumos este să-L lăudăm pe Domnul!

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 18 august:

„Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte…“ (Psalmi 92, 1),

bibliaCând, după o noapte liniştită pe care am petrecut-o odihnind în aşternutul nostru paşnic şi în mijlocul familiei noastre îndestulate,
ori sub acoperişul nostru binecuvântat,
noi ne trezim sănătoşi, spre bucuria unei noi zile de muncă şi de mulţumiri
– atunci, frumos este să-L lăudăm pe Domnul şi să-I preamărim bunătatea Sa, care ne-a ocrotit odihna, ne-a păstrat viaţa şi ne-a ţinut sub paza Sa tot ce avem.

Când, seara, ne revedem cu toţi cei iubiţi ai noştri,
în căminul mângâierilor noastre
şi în jurul mesei plăcute, după ce o zi întreagă am fost trecuţi cu bine printr-o seamă de primejdii, în care poate că atâţia au pierit sau au fost nenorociţi – cum ar trebui de frumos să-L lăudăm pe Domnul nostru! | Continuare »

Îngerii Săi te vor păzi

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 17 august:

„Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale…“ (Psalmi 91, 11).

bibliaÎngerii Domnului sunt puterile Lui slujitoare, trimişii Lui, să slujească celor care vor moşteni mântuirea (Evrei 1, 14).
Domnul Puterilor, Domnul Măririi, Domnul Slavei, Domnul Oştirilor nenumărate de puteri cereşti este înconjurat de toate aceste puteri şi slujit cu bucurie şi cu grabă, în toate gândurile şi în toate hotărârile Lui.
Puterile Sale, îngerii Săi, sunt unele din mijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiinţa, de a salva sau de a pedepsi şi a ucide…
Aceşti slujitori ai Domnului însoţesc mereu pe oameni,
de la naşterea lor până la moarte (Mat. 18, 10),
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viaţa lor de pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.

În Vechiul Testament sunt nenumărate locurile în care se vede acest lucru, privitor la îngerii slujitori. Dar şi în Noul Testament, la fel, sunt destule dovezi din care reiese limpede acest adevăr.
Intervenţia îngerilor Domnului la Naşterea Domnului Iisus şi în atâtea alte cazuri şi locuri sunt fapte cunoscute. | Continuare »

Nu trebuie să te temi!

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 16 august:

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua… (Psalmi 91, 5).

bibliaToate îndemnurile fericite şi pline de curaj din fiecare verset al acestui psalm sunt îmbărbătări,
spuse în chip deosebit numai sufletului care stă în orice vreme puternic alipit de Dumnezeu.
Numai sufletului credincios, care, venind cu pocăinţă, prin naşterea din nou, la Hristos, rămâne alipit puternic şi neclintit lângă Domnul, ori prin câte încercări ar trebui să treacă, lucrând şi luptând, în viaţa sa pământească.

Un astfel de suflet credincios, statornic şi harnic, în drumul lui către viaţa veşnică şi către Patria sa cerească, are, desigur, de întâmpinat pe pământ nespus de multe primejdii şi ameninţări.
În munca lui, pentru mântuirea sa şi a altora, are de luptat cu multe piedici.
Şi, în năzuinţa de a călca pe urmele Mântuitorului său, are de suferit multe lovituri din partea aceluiaşi vrăjmaş care L-a lovit şi pe Domnul său. Dar prin toate acestea el este ocrotit de Domnul său.
Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat.
Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă. Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Dar, tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijă să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la fiecare pas
şi învăţături cum să cunoască şi să se ferească de primejdii şi de vrăjmaşi,
ci şi asigurarea ajutorului Său
şi a ocrotirii Sale sigure şi puternice, în orice loc şi împotriva oricărui vrăjmaş. | Continuare »

Cel ce stă…, cel ce odihneşte

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 15 august:

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic…“ (Psalmi 91, 1)

bibliaViaţa celui statornic credincios în Domnul şi statornic ascultător al Voii Sale sfinte este o necurmată odihnă şi o continuă bucurie,
ca la o umbră răcoroasă şi dulce în tot zăduful unei zile fierbinţi.
Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic,
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi chiar munca pentru El, cu toate sudorile şi suferinţele ei, devin ceva cu totul uşor şi plăcut.
Fiindcă totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa fericită şi întăritoare a lui Hristos.

O, cât de adevărat este acest lucru
şi cât de Credincios este Domnul Dumnezeul nostru în împlinirea făgăduinţelor Sale faţă de oricine le crede şi le încearcă!
Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a chemat să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom avea necazuri…
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu, ca să mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm Crucea Sa
şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă. | Continuare »

Locul nostru de adăpost

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 14 august:

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ (Psalmi 90, 12).

bibliaO, cât de multe planuri omeneşti rămân zadarnice!…
Câte năzuinţe ale oamenilor nu se mai realizează niciodată
şi câte gânduri şi dorinţe, unele frumoase, altele îndrăzneţe, iar cele mai multe nevrednice, nu mai ajung niciodată la împlinire!…
Pentru că omul care le face nu învaţă să-şi numere bine zilele sale.
Nu-şi numără bine nici zilele sănătăţii,
nici ale tinereţii,
nici ale puterii,
nici ale înălţării sale.
Iar zilele în care şi-ar putea face binele, trec mai repede decât prilejul aşteptat
şi mai grăbite decât ocazia dorită.

Omul, care a învăţat să calculeze milioanele de ani ai altora, n-a învăţat să-şi numere bine puţinele lui zilişoare
– şi se pomeneşte la capătul lor fără să fi realizat nimic altceva decât planuri!…
Planuri goale şi planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urâte… Planuri.
Dar cât de atent îşi numără omul înţelept, omul cuminte, valorile lui cele mai alese, atunci când ştie bine că nu are timp şi îngăduinţă să le numere decât o singură dată în viaţa lui! | Continuare »

NU NE TRIMITE, DOAMNE

NU NE TRIMITE, DOAMNE

Nu ne trimite, Doamne,
furtuna să ne-nfrunte,
călătorind pe mare
când Tu Te rogi pe munte,
ci ia-ne-n rugăciune
cu Tine împreună
şi-apoi cu noi, şi-apoi cu noi alături
să vii şi Tu, să vii şi Tu-n furtună.

Căci fără Tine, Doamne,
atâtea ne-ameninţă,
atunci vrăjmaşu-i tare,
iar noi, slabi în credinţă.
Atunci furtuna creşte
şi-ncrederea ne piere,
şi inima, şi inima ne-o pierdem
în cea mai grea, în cea mai grea durere.

Nu ne lăsa să mergem,
Iisuse, fără Tine,
căci, orişicând am merge,
sfârşim numa-n suspine.
Ci ia-ne orişiunde
cu Tine pe-orice vreme
şi vină-atunci, şi vină-atunci furtuna,
noi nu ne vom, noi nu ne vom mai teme.

Traian Dorz, Cântarea viitoare

Păcatele noastre cele ascunse

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 13 august:

„Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse“ (Psalmi 90, 8).

bibliaCele mai multe păcate le face omul pe faţă,
dar cele mai mari, le face în ascuns.
Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot mai are o parte de ruşine şi de frică în săvârşirea unor păcate – şi nu le face chiar în văzul altora…
Deşi, în nebunia lui, omul care păcătuieşte cu uşurinţă, de multe ori, se laudă cu păcatele lui, totuşi, sunt unele păcate pe care până şi celui mai ticălos om îi este greu să şi le spună.
Aceste păcate întrec orice margine.
Făptaşul lor le ascunde cât se poate mai tare şi cât se poate mai mult,
fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea de suferit pedeapsa ori ruşinea tuturor.

Dar nu numai Sfânta Evanghelie arată că nu există nimic ascuns care să nu fie odată descoperit (Luca 12, 2),
ci însăşi viaţa, cu faptele şi întâmplările ei pline de învăţătură pentru acela care are ochii şi urechile minţii deschise,
arată cutremurător acest mare adevăr.
Oricât de bine ar căuta făptaşul să se ascundă, este totuşi Cineva care îl vede şi îl urmăreşte pas cu pas. | Continuare »

Locul nostru de adăpost

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 12 august:

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam“ (Psalmi, 90, 1)

bibliaCine nu se deprinde să mediteze bine şi să adâncească cu luare-aminte înţelesul asupra faptelor şi asupra oamenilor,
asupra întâmplărilor şi a vremilor,
acela trece prin viaţa aceasta fără să vadă nimic,
fără să înţeleagă nimic
şi fără să înveţe şi să ştie nimic.
Neobişnuindu-se să ia seama asupra trecutului, adică asupra Istoriei,
el nu va descoperi nimic din profeţii,
nu va înţelege nimic din prezent
şi nu va putea întrezări nimic din viitor.
Va trece peste viaţă cum trece o corabie fără busolă peste ape: nu va şti nici unde se află, nici unde se duce.

Dar cine ia seama bine cum citeşte (1 Tim. 4, 13), adică la cum trebuie să se citească în Cartea Cerului sau în întâmplările pământului,
acela va învăţa să desprindă, din toate câte le vede şi le aude, miezul înţelepciunii
şi va putea cunoaşte adevărul.
Cunoscând adevărul, nu va mai rătăci niciodată, înşelat de minciună sau de nimicuri,
ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe încredinţări neclintite.
Astfel, trecutul va deveni pentru el o oglindă, în care va putea vedea limpede tot drumul viitorului său…
Şi nu numai pe al său, ci pe al lumii întregi şi pe al oamenilor ei.
Căci Lumina lui Dumnezeu, dobândită prin har şi prin răbdare, îi arată totul. | Continuare »