Iisus-rugaciuneSfântul Nicolae VELIMIROVICI,
predică la Duminica a VII-a după Paşti –
a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Închipuiţi-vă că îi vedeţi pe ucenicii unui învăţător despre care nu aţi auzit nimic. Îi vedeţi smeriţi, cumpătaţi, înţelepţi, râvnitori, ascultători şi îndestulaţi cu toate faptele cele bune care se află sub soare. Ce vei crede despre învăţătorul lor? Fără îndoială că vei avea despre el cea mai bună părere cu putinţă. Închipuiţi-vă că îi vedeţi pe soldaţii unei căpetenii de oşti, despre care nu aţi prea auzit. Îi vedeţi că sunt harnici, curajoşi, disciplinaţi, îndestulaţi de iubire frăţească şi bucuria de a se jertfi. Cum îl veţi socoti pe mai marele lor? Cu siguranţă îl veţi socoti vrednic de toată laudă. Închipuiţi-vă că se află înaintea voastră un fruct oarecare, pe care nu l-aţi văzut niciodată nici nu l-aţi gustat în viaţa voastră; un fruct arătos ochilor, cu gust minunat şi miros plăcut. Vă veţi întreba ce fel de pom rodeşte astfel de fructe şi, dacă voi nu aţi cunoscut înainte pomul acela, îl veţi socoti cel mai bun pom din lume, şi îl veţi lăuda până la cer.
Atunci, iată, văzând ucenici buni, veţi socoti că învăţătorul este bun. Văzând soldaţi buni veţi socoti că, mai marele lor este bun. Şi văzând fructe bune, veţi socoti că pomul este bun.

„Fiecare pom se cunoaşte după roadele lui” (Luca 6:44). Pomul bun nu face fructe rele, şi nici pomul cel rău nu face fructe bune. „După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). Nu: spinii nu se culeg din viţă de vie, nici scaieţii din smochini. Pomul bun dă roadă bună, iar pomul rău dă roadă rea. Acest lucru este atât de lămurit pentru fiecare, încât nu este nevoie de nici un fel de dovadă. Domnul Iisus a folosit exemple atât de lămurite din natură, pentru a-i învăţa pe oameni adevăruri duhovniceşti şi morale limpezi, fiindcă natura slujeşte în general ca cel mai desăvârşit chip al vieţii omului duhovnicesc. | Continuare »

PS-Longhin-de-Banceni-(Mihail-Jar)” Măcar dacă am pierdut totul din lumea asta, ce am avut, scump, sfânt şi drag, să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu, să nu ne pierdem Adevărul, ci să-L mărturisim până la moarte”

Predica PS Longhin Jar la Bănceni, în Duminica Tomii, 8 mai 2016, Chemând lapocăinţă şi rugăciune inaintea apropiatului Sinod Panortodox, socotit deja „SOBOR TALHĂRESC“: „In faţa noastră stă o mare încercare. Este un Sinod ucigaş de suflete, de Biserică… Va fi o singură religie pentru a-l intalni pe Antihrist, dar Adevărul nu-l vom trăda“

„…Mântuitorul Hristos, Care a fost în mijlocul ucenicilor, şi Care le mărturisea ziua şi noaptea cuvântul adevărului, pentru că nu erau îmbrăcaţi [cu putere] de sus, erau în diferite gânduri, în diferite cugetări, unul s-a lepădat, altul s-a dus, altul s-a înspăimântat, altul spunea că „dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, în semnele cuielor, nu voi crede“. Ei, vedeţi, cât de diferite erau cugetele lor şi gândurile lor. Ar fi trebuit să fie una, dupa cum Mântuitorul Hristos îi învăţa, ca să fie una. Dar vedem că şi atunci, şi până astăzi, nu suntem una, mărturisim fiecare după cum credem, după cum simţim. Dar trebuie ca toţi să mărturisim după cuvântul adevărului. De ce, oare, unii spun într-un fel şi alţii spun altfel? De ce nu L-au mărturisit şi atunci pe Hristos, Mântuitorul – şi până astăzi tot aşa, la fel, de a trebuit să treacă prin atâtea ispitiri, prin atâtea încercări Biserica şi creştinii noştri? Şi vedem că de atunci şi până astăzi aşa mergem.

Şi, cred că şi voi, cei care sunteţi în Biserică, nu la fel înţelegeţi cu toţii. Unii vor ieşi din biserică înţelegând ce vrea Dumnezeu de la noi, oamenii. Alţii se vor duce, tot aşa, după cum au venit. Unii vor zice: „spune Doamne, că sunt gata să Te ascult şi să Te urmez“. Şi, totuşi, diferite crezuri vor fi şi printre voi.

Continuarea aici

1Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cere Patriarhului Bartolomeu să convoace o reuniune extraordinară presinodală panortodoxă pentru a discuta fezabilitatea Sinodului Panortodox.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cere Patriarhului Bartolomeu să convoace o reuniune extraordinară presinodală panortodoxă până la 10 iunie, pentru a discuta fezabilitatea Sinodului Panortodox la termenul prevăzut.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat, în cursul reuniunii sale din 3 iunie, următoarea decizie cu privire la organizarea Sinodului Panortodox: „În cadrul reuniunii sale din 3 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a examinat problemele importante care au apărut în timpul pregătirii Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe planificat între 18 și 26 iunie 2016, inclusiv refuzul Bisericii Ortodoxe Bulgare de a participa la Sinod, în cazul în care datele prevazute pentru acesta nu sunt amânate, cât și criticile serioase în ceea ce privește pregătirea Sinodului și a documentelor presinodale, atât în ​​Biserica Ortodoxă Rusă cât și în numeroase alte Biserici Ortodoxe locale

[…]

Considerăm că ieșirea din această situație excepțională ar putea fi organizarea unei Conferințe presinodale panortodoxe extraordinare pentru a examina situația așa cum a evoluat și a discuta corecțiile care au fost propuse de către Bisericile Ortodoxe locale, cu scopul elaborării unor propuneri unanime.

Recunoaștem faptul că convocarea unei astfel de Conferințe, luând în considerare amploarea lucrărilor și importanța problemelor ridicate, necesita să fie realizată fără întârziere, nu mai târziu de 10 iunie a acestui an, astfel încât, pe de baza deciziei care va fi luată în concluzie, Bisericile Ortodoxe să poată lua o hotărâre cu privire la posibilitatea de a tine Sinodul panortodox în timpul prevazut.

A cere Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Kirill de a se adresa cu această propunere PF Patriarh al Constantinopolului, Bartolomeu.

A trimite fără întârziere, propunerile de mai sus, ale Bisericii Ortodoxe Ruse, la Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale.

Sursa aici

2Un „NU” răspicat referitor la participarea ei la Sinodul Panortodox a decis în urmă cu câteva minute Biserica Ortodoxă a Bulgariei, dacă sinodul nu va fi amânat! (cf. informațiilor exclusive ale Romfea.gr)

Sfântul Sinod al Bisericii Bulgariei printr-o hotărâre de-a sa cheamă Patriarhia Ecumenică să amâne convocarea Sinodului Panortodox în Creta, pentru că „altfel nu va lua parte”.

Și acest lucru, pentru că Biserica Bulgariei apreciază că este necesar mai mult timp pentru pregătire, dar și pentru a fi studiate textele și propunerile Ei la care nu a primit niciun răspuns [… ]

Sursa aici:

Voi, cei orbi

Traiab DORZ

Voi, cei orbi
(căci orb e-acela ce trăieşte-n fapte rele),
voi, ce-a cugetului haină
v-aţi pătat cu-a urii vină,
dacă vreţi al vostru suflet
să vi-l izbăviţi de ele,
o, veniţi,
Iisus de-a pururi la toţi orbii dă lumină!

Iar voi, cei la care Domnul
cu lumina Lui cea mare,
luminând al vostru suflet,
viaţa v-a făcut senină,
fiţi şi voi lumină celor
care-alunecă-n pierzare,
cu lumina voastră calea
le-arătaţi către lumină!
Iar voi, cei ce-n lume ardeţi
cu o flacără aprinsă,
luminând cărarea celor
care-n noaptea grea suspină,
arătaţi la cei orbi drumul
spre lumina cea nestinsă,
Jertfa Golgotei – lumina
ce dă tuturor lumină!

Îţi mulţumim, Lumină,
că ochii ne-ai deschis;
azi noi trăim aievea
tot ce părea doar vis!

Îţi mulţumim, Iubire,
că azi ne faci s-avem
comori ce numa-n ceruri
credeam să le vedem.

Îţi mulţumim, Tăcere,
că tu ne-ai dat atât,
că nu-s pe lume lacrimi
şi grai să spună cât.

Îţi mulţumim, Cântare,
că tu ne duci în zbor,
prin cele şapte ceruri,
ca Duhul de uşor. | Continuare »

TDorz1

Traian Dorz, HRISTOS –PUTEREA APOSTOLIEI (Meditaţii la Apostolul zilei)

Cele mai multe duhuri necurate, prefăcute, viclene şi ispititoare îţi ies în cale mai ales atunci când mergi la locul de rugăciune, la locul de înfrânare, de post, de reculegere şi meditaţie.
Diavolul ştie că noi avem cea mai mare nevoie de împrospătarea puterii noastre în lupta cu ispitele lui dinlăuntrul nostru şi din afara noastră. Şi, pentru a ne opri din mersul nostru spre locurile unde putem primi această împrospătare, el pune în calea noastră tot felul de piedici şi scoate în faţa noastră tot felul de oameni ai lui.
Toată lupta vrăjmaşului nostru sufletesc este să ne abată din acest drum. Iar dacă nu ne poate nici opri, înainte de a pleca şi nu ne poate nici abate, după ce am pornit, atunci el caută măcar să ne tulbure duhul, să ne împrăştie gândurile, să ne strice pacea adâncirii în rugăciune şi meditaţie, pentru ca noi să nu ne alegem cu nimic, sau cu cât mai puţin folos din acest ceas al rugăciunii şi din acest timp al meditaţiei noastre.
Aşa a făcut Satan totdeauna, atât cu Domnul nostru, în timpul rugăciunii, al postului şi al meditaţiei Sale în pustie, cât şi cu toţi urmaşii Domnului nostru, până astăzi.

Fraţii şi surorile mele, ştiu că şi voi aţi avut şi aveţi cele mai multe piedici din partea lui Satan, tocmai în vremea când trebuie să mergeţi la biserică ori la adunare. Când sunteţi pregătiţi să mergeţi la rugăciune, la ascultarea Cuvântului, la meditaţie, la înfrânare, la facerea binelui…
Atunci îţi ies înainte vreo roabă a lui Satan sau vreun rob al lui, văzut sau nevăzut, pentru a te opri sau a te încurca, sau măcar a te necăji, cum a făcut şi cu Sfântul Pavel.
Ispita – slujnica lui Satan, sau păcatul – sluga lui, poate să vină sub diferite forme, mai văzute sau ascunse, mai făcute sau mai prefăcute, mai dure sau mai fine – după cum este starea ta duhovnicească.
Dacă eşti un suflet mai începător, un ucenic mai nou, un duh mai slab, ispitele sunt mai grosolane şi mai directe. Dar dacă eşti un suflet încercat, un ucenic ales, un duh puternic, ispitele lui Satan sunt foarte şirete, foarte bine pregătite, foarte bine ascunse – de aceea, sunt foarte primejdioase. | Continuare »

rugaciuneO, creşte-mi, Rugăciune,
aripi de sfânt mister,
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer!

Străluminate trepte
urcând mereu, urcând,
la capăt să m-aştepte
iubirea lăcrămând.

Să-mi cadă frântă firea
de dincoace de vis,
să-mi treacă doar sfinţirea
prin cerul larg deschis.

La dulcile izvoare
a’ Dragostei, sosit,
să-mi aflu-ntr-o cântare
popasul nesfârşit.

– Ajută-mi, Rugăciune,
cât încă lupt şi sui,
să trec orice genune,
sfinţit iubirii Lui,

Iubirii şi cântării
din care cred şi sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.

Traian Dorz, Cântări Nemuritoare

Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

… „Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Iisus a intrat într-un sat. Şi o femeie numită Marta… L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire şi a venit repede la Iisus şi i-a zis: «Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute!».
Drept răspuns, Iisus i-a zis: «Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua»”.

Iisus-Maria-si-Marta-4Despre două lucruri foarte însemnate se vorbeşte aici. Şi aceste două lucruri foarte însemnate am vrea să le reţinem noi din tot ce-am văzut şi din tot ce-am auzit.
Trăim o mare minune, dar aceasta nu este o noutate. Acest fel de a ne petrece sărbătorile noastre, evenimentele vieţii noastre, îndeosebi căsătoria, dar şi celelalte evenimente familiale, felul ăsta în care le petrecem noi astăzi nu-i nou.
Aşa le-au petrecut înaintaşii noştri, părinţii noştri care au venit aici cândva, demult, demult. De-atunci a trecut o noapte de o mie de ani peste istoria noastră, când primii creştini [au fost] aduşi aici de stăpânirea romană; ei, care erau cei mai zeloşi creştini, au fost exilaţi aici în îndepărtata Dacie. Ei au venit cu credinţa minunată şi sfântă pe care o moşteniseră de la cei dintâi urmaşi ai Mântuitorului. Aşa au fost acei părinţi care au întemeiat aici familiile creştine şi începutul neamului nostru. Aşa au petrecut ei nunţile lor.
A trebuit însă, o dată cu plecarea romanilor şi cu venirea popoarelor barbare, să treacă o mie de ani peste istoria noastră, o mie de ani, despre care nu se ştie nimic. Abia acum începem să ne-o refacem, din cioburi, din ruine şi din morminte. De la anul 250, până la 1300 (sau ceva mai înainte sau ceva mai în urmă), nu ştim nimic cum au trăit şi au luptat, şi au suferit înaintaşii noştri aici.
Ştim însă că poporul nostru s-a născut creştin. De la naşterea lui, el a avut încrederea, nădejdea, lumina, părtăşia, ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu. De-a lungul zbuciumatei istorii a părinţilor noştri, Dumnezeul părinţilor noştri a fost Singurul nostru Aliat, Care ne-a izbăvit şi ne-a ajutat nu numai prin zbuciumul cunoscut, ci şi prin noaptea istoriei noastre necunoscute. | Continuare »

Maria si Marta 1Maria şi Marta sunt două surori
Alese din lumea cea largă,
Maria-i credinţa ce-nvaţă din zori,
Iar Marta-i credinţa ce-aleargă.

Maria stătea ascultând şi simţea
Că Ceru-şi desferecă poarta.
Să stau ca Maria întruna aş vrea
– Dar Domnul iubea şi pe Marta.

Maria şi Marta sunt două surori
Ce-n Rai îşi petrec veşnicia,
dar eu pe pământ parc-aş vrea uneori
Când Marta să fiu, când Maria.

Iisus pe-amândouă surori le iubea
Şi azi laolaltă li-e soarta,
– O, fă-mă, Iisuse, în dragostea Ta,
Să fiu şi Maria, şi Marta!

Să cântăm Domnului, nr. 993