b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 1),

Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.
Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult,
de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină. Lenea este un păcat satanic.
Năzuinţa de a realiza cât mai mult, cât mai uşor şi cât mai bun, este o poruncă a lui Hristos, care se desprinde din tot Cuvântul Său şi din toată purtarea Sa. Şi oricine o are este un fiu al Lui.
„Învăţaţi!“ – a poruncit Mântuitorul – arătând ucenicilor Săi datoria străduinţei spre desăvârşire (Matei 11, 29: Ioan 13, 15).
Învăţaţi! – au poruncit apostolii Domnului tuturor urmaşilor lor – sfânta datorie de a-şi da toate silinţele… să cunoască dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, spre a ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…, până la starea de om mare
şi până la înălţimea maturităţii în Hristos (Efes. 3, 19 şi 4, 13-15)…
Fiecare credincios este îndemnat să-şi dea toate silinţele spre a uni cu credinţa lui fapta, cu fapta cunoştinţa… (2 Petru 1, 5-8), ca să-L cunoască pe Cel Ce este Adevărul (1 Ioan 5, 20)
şi să ajungă destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim. 2, 21),
ţinându-se de Cuvântul adevărat şi fiind în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe cei potrivnici (Tit 1, 9). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 25 august:

„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu…“ (Psalmi 95, 8).

Oricât de bine v-ar merge pe pământul acesta, în vreo zi sau în vreun loc, nu vă pierdeţi bunul cumpăt!
Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oameni, în vreo situaţie sau vreme, şi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun, nu vă umpleţi de mândrie prea tare!
Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarte şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate înştiinţările lui Dumnezeu – totuşi, voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufiei şi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii
şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu,
nici nu lepădaţi învăţătura cea dreaptă!
Căci, dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi a strămoşilor voştri
şi dacă huliţi biserica lui Hristos în care s-a închinat şi v-a închinat mama voastră,
voi vă veţi încuraja la rău, vă veţi prăbuşi în orbie şi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu diavolul, devenind ca el!

Feriţi-vă de asta, ca să nu vină cumva şi peste voi, pe neaşteptate, lovitura răzbunării, ca peste atâţia alţii care au mai făcut aşa!
Feriţi-vă de asta, ca să nu ajungeţi cumva şi voi prea curând ca un pai luat de vârtejul mâniei lui Dumnezeu, cum au mai ajuns atâţia alţii care s-au mai purtat astfel! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 24 august:

„Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre“ (Psalmi 95, 1).

Cântarea este, de obicei, izbucnirea fericită a unui suflet vesel.
Este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva este preaplin.
Este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-o mai poate stăpâni în tăcere.
Sau a unei iubiri care caută cea mai frumoasă, cea mai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.
Când sufletele se găsesc în astfel de stări, îndemnul: «Veniţi să cântăm!» este ca un vânt puternic peste un foc mare.
Revărsarea veseliei lor se preface atunci într-un val de cântec fericit,
iar sufletele bucuroase, uitând totul, trăiesc într-o negrăit de scumpă împărtăşire şi se înlănţuiesc într-o unică îmbrăţişare,
luându-şi fiecare din belşugul revărsat atâta cât poate să cuprindă mai mult.

Ce fericită e cântarea în urma împlinirii unei mari dorinţe, în ceasul ascultării unei fierbinţi rugăciuni! Nimic nu descarcă mai mult povara mulţumirii decât ea. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 august:

„Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul“ (Psalmi 94, 19).

În toată vremea, noi toţi avem nevoie de lumina şi de ajutorul lui Dumnezeu, prin care să putem fi păziţi şi călăuziţi în calea şi în frământarea vieţii noastre.
Dar când noaptea gândurilor negre ne înfăşoară mintea şi sufletul, atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare nevoie să cerem cu toată stăruinţa lumina şi ajutorul lui Dumnezeu.
În toată vremea trebuie să facem tot felul de rugăciuni şi cereri (Efes. 6, 18; Col. 4, 2; 1 Petru 4, 7),
dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gândurile negre se frământă cu grămada înlăuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.
Căci atunci vrăjmaşul este cel mai tare, iar noi suntem în starea cea mai slabă.
În vremea aceea, puterea întunericului se luptă cel mai crâncen să ne doboare sufletul,
să ne zdrobească credinţa,
să ne dezbine dragostea,
să ne tulbure mintea
şi să ne piardă viaţa. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 22 august:

„Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!“ (Psalmi 94, 1)

Nenumărate sunt locurile din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu unde ni se spune cât de îndelung răbdător şi de plin de bunătate este Dumnezeu…
Cât de blând, de iubitor şi de milostiv este El!…
Cât de plin de îngăduinţă răbdătoare faţă de cei care vin la El cu lacrimi, cu sinceritate, cu smerenie, ca să-I ceară Lui ajutorul, iertarea şi mântuirea lor.
Cum până la al miilea neam este gata să-Şi arate El mila Sa faţă de cei care se tem de El şi păzesc poruncile Lui!…

Dar sunt şi câteva locuri în Sfânta Scriptură unde ni se arată, cu destulă tărie şi cu destulă limpezime,
şi Faţa cealaltă, tot aşa de adevărată a Lui Dumnezeu, şi anume: Faţa Lui răzbunătoare şi mânioasă împotriva păcatului neplâns şi nepărăsit de om până la moartea sa.
Este Faţa judecătoare şi pedepsitoare a călcării Voii Sale şi a Dreptăţii Lui sfinte şi veşnice de către oricine face asta fără a se întoarce niciodată.
Dacă este fericit acela care are a face cu Faţa Domnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste, în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând această Faţă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (2 Petru 3, 15),
apoi, este grozav lucru să ai a face cu Faţa cea întunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu, atunci când vremea mântuirii este trecută (Luca 19, 44) şi când lucrurile care puteau să-ţi dea pacea au fost ascunse de ochii tăi,
din pricina necredinţei şi a nepăsării tale care n-au vrut să ţină în seamă vremea harului (Luca 19, 42). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 21 august:

„Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării este Domnul în locurile cereşti“ (Psalmi 93, 4).

De la măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, credinţa sănătoasă şi trează ajunge totdeauna la conştiinţa puterii Lui.
Făcătorul iubitor şi înţelept al tuturor celor văzute şi nevăzute, Dumnezeul nostru, este Cel Care stăpâneşte şi controlează cu Puterea Sa totul, oriunde şi oricând.
Nimeni şi nimic, niciodată, nu poate scăpa de sub această stăpânire şi de acest control desăvârşit al Lui.
Nimeni, nici duh, nici om, nu poate face nicăieri ceva, fără învoirea şi controlul Său desăvârşit şi permanent pretutindeni!

Pot fi duhuri oricât de înalte. Şi ceruri oricât de înalte. – Mai înalt este totdeauna Dumnezeu!
Pot fi locuri cât de adânci. Şi duhuri cât de adânci. – Mai adânc decât ele este totdeauna El!
Pot fi oameni mari. Şi împotriviri mari. – Mai mare este Dumnezeu!
Pot fi puternice zidurile şi porţile,
şi sentinţele nedrepte şi asupririle lumii,
şi armele şi ameninţările vrăjmaşilor
ori ale întunericului şi ale stihiilor,
– mai puternic decât toţi aceşti puternici este Domnul nostru Iisus Hristos! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 20 august:

„Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină“ (Psalmi 93, 1).

Cine nu vede măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, acela nu-L poate vedea şi nu-L poate cunoaşte niciodată nici pe El.
Cine nu ştie să privească înalt, adânc şi departe…, adică până dincolo de frumuseţea şi de măreţia lucrurilor văzute,
acela n-are cum să-L descopere pe Dumnezeu,
n-are cum să ajungă uimit în faţa Lui, adorându-L.
Căci, rămânând mereu numai dincoace de ceea ce se vede,
adică numai la înţelesul şi la explicaţia uşoară şi de suprafaţă a lucrurilor,
bietul om va bâjbâi mereu în căutări zadarnice,
mereu mai nesatisfăcut de explicaţiile sale,
deşi Lumina şi Adevărul sunt atât de aproape de fiecare din noi (Fapte 17, 27).

Cine nu priveşte dincolo de binele ce i se face zilnic de către Dumnezeu…,
dincolo de ploaia binefăcătoare
şi dincolo de soarele binefăcător, pe Dumnezeu,
cine nu vede dincolo de timpurile rodnice
şi dincolo de vremurile de pace pe Acela Care le dă,
cine, dincolo de înlăturarea primejdiei
şi de bucuriile vieţii,
şi de cutremurul morţii, nu-L vede pe Cel ce le stăpâneşte,
acela nu-L va putea vedea niciodată pe Dumnezeu nicăieri.
Pentru că nu vrea să-L vadă şi pentru că nu vrea să-L creadă şi să-L recunoască! | Continuare »