Pilda datornicului neiertător

Părintele Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Evanghelia din duminica aceasta cuprinde o pildă tâlcuită şi explicată de Însuşi Mântuitorul. Omul Împărat din pildă este Tatăl Ceresc, Care ne iartă atâtea şi atâtea „datorii“ de păcate grele şi multe, iar datornicul suntem noi, oamenii, care sărim în capul de-aproapelui pentru toate nimicurile şi greşelile. Să luăm aminte că evanghelia asta este pusă şi în «Tatăl nostru», când zicem: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri“. Vedeţi ce mare apăs se pune pe iertarea de-aproapelui nostru?! Domnul Iisus ne spune apriat că Tatăl Ceresc ne iartă greşelile numai condiţionat, adică dacă şi noi iertăm pe cele ale semenilor noştri. Dacă nu facem acest lucru, e o minciună toată rugăciunea noastră şi tot numele nostru de creştini. Iubirea şi iertarea sunt semnele cele mai bune că cineva este un creştin adevărat; şi cine nu le are n a primit cu adevărat pe Mântuitorul şi Evanghelia Lui.
Când eram preot la ţară, mi-aduc aminte că, în scaunul mărturisirii, la îndemnurile mele, de a se împăca cei sfădiţi şi de a se ierta, cei mai mulţi răspundeau: „Asta una n o pot face, părinte, nu mă lasă inima să iert!“. „Ba, diavolul nu te lasă!“ – răspundeam eu. El te opreşte, nu mânia, ca să nu-ţi dai seama de bunătatea lui Dumnezeu care te-a iertat prin Jertfa Fiului Său şi tu nu vrei să ierţi. Diavolul te opreşte să nu-ţi dai seama că tu ai stat de faţă la o judecătorie care te-a condamnat la moarte şi pieire veşnică în numele „paragrafului de lege“ care zice răspicat: „Plata păcatului este moartea“ (Rom. 6, 23). Din această osândă te-a scăpat Iisus Hristos, Care a murit în locul tău, te-a scăpat prin Jertfa Lui, prin bunătatea şi mila Lui; şi tu nu poţi să ierţi o nimica toată ce se cere de la tine? | Continuare »

Datornicul-nemilostiv-5Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Iisus, Mântuitorul meu,
căci nimeni altul, de la Tine,
n-a mai primit atât cât eu!

Mie Tu mi-ai dat
har aşa bogat,
o, cât sunt dator,
Scump Mântuitor,
sunt cel mai dator,
Drag Mântuitor!

Din câte oi pierdute-odată
aveai căzute cel mai jos,
eu am fost cea mai depărtată,
pe mine cel mai greu m-ai scos!

Din câţi fii rătăciţi în moarte
au părăsit pe Tatăl Bun,
eu mă dusesem mai departe
şi eu trăisem mai nebun.

Din câţi Ţi-au fost datornici Ţie,
Stăpâne Sfânt şi Prea-ndurat,
n-a trebuit să ierţi cât mie,
eu cel mai mult Ţi-am datorat. | Continuare »

Cop-Corabia_nCredinţa mea, sub crunte uragane
Se clatină adesea, tremurând…
Când valuri uriaşe spumegând
Se-abat să-mi sfarme luntrea mea trecând
Însingurată către sfintele-Ţi limane.

Nădejdea mea în mâini cu frântă spadă
Timidă-abia se-ntinde către cer
De sub deşertăciunile ce pier
Precum plăpânda floare-n aspru ger
Abia spărgându-şi stratul de zăpadă.

Dar dragostea-mi din toate se aprinde
Chiar dacă vifor suflă peste ea
Sau buzele îi ard de sete grea…
Căci simt, Iisuse bun, iubirea Ta
Cum înspre mine mâna şi-o întinde.

Şi-apoi, cât stânca-mi creşte-a mea credinţă
Şi din cenuşă iar nădejdea mea
Se-aprinde din firava ei scântea –
Iisuse, Soare către Care-aş vrea,
Cât vecii toţi să-aduc recunoştinţă.

Lidia Hamza

Traian Dorz, Crucea mântuitoare

duminica_a_xi-a_dupa_rusalii_-_pilda_datornicului_nemilostiv_21. Nimic nu m-a amărât mai mult decât când am văzut pe unul care fusese cândva un băiat sărac şi apoi crescut la mesele frăţeşti,
îmbrăcat cu hainele dăruite de surorile evlavioase, adăpostit, miluit, crescut şi învăţat carte înaltă de către dragostea fraţilor şi în Numele lui Hristos,
– iar după ce a ajuns să aibă avuţie, grăsime şi situaţie înaltă, din coşurile lui pline nu s-a îndurat să dea nici două pere la un copil către care nu-i era ruşine să se laude arătându-i perele lui,
deşi vedea cum copilul se uita la grămada lui de pere cu ochii umeziţi de dorinţe şi de ruşine…

2. Ce să mai zici despre o fiinţă nerecunoscătoare? Că e om?
Îţi vine aşa de greu să zici că e om!
Căci până şi un câine ţine minte un bine care i s-a făcut. Şi caută să-şi întoarcă recunoştinţa într-un fel, fie şi numai printr-o prietenoasă clătinare din coadă către cel care i-a dat o bucată de pâine!
Nerecunoscătorul om este mai rău decât recunoscătorul animal.

3. Sufletele scumpe fac daruri scumpe.
Sufletele mari nu fac daruri mici.
Când un împărat a făcut dar unui prieten al său o comoară de mare preţ, acela i-a zis uimit:
– Maiestate, dar este prea mult!
– Pentru tine poate părea prea mult, i-a zis împăratul, dar pentru mine nu. Eu pot oricât, eu sunt împăratul!
Atunci cât poate Dumnezeu!

4. Suflete al meu, dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Hristos, păstrează numai pentru El ceea ce ai tu mai scump: El este Împăratul tău!
Fă-I bucuria numai lui Iisus cu ceea ce ai tu mai de preţ, căci este dovada supremei iubiri, jertfa supremă!
El aşa a făcut pentru noi! | Continuare »

Pentru toate-Ţi suntem Ţie,
Doamne, recunoscători,
dar pentru Cuvântul Vieţii,
– slavă de-nmiite ori!

Sfânt Cuvânt Dumnezeiesc,
Te ador şi Te iubesc,
dă-mi preaplinul Tău ceresc,
fericit să Te trăiesc.

Îţi dăm zilnic slavă, Doamne,
pentru-al Pâinii har primit,
însă pentru Pâinea Vieţii,
slavă Ţie înmiit.

Recunoscători Îţi suntem
pentru-apus şi pentru zori,
dar pentru Lumina Vieţii,
– slavă de-nmiite ori.

Îţi dăm slavă pentru soţul
şi prietenul iubit,
dar de-nsoţitorul vieţii,
slavă Ţie înmiit.

Recunoscători Îţi suntem
pentru-ai apei dulci fiori,
dar pentru Izvorul Vieţii,
slavă de-nmiite ori.

Îţi dăm slavă pentru toate
până-n veacul nesfârşit,
dar pentru Cuvântul Vieţii,
slavă Ţie înmiit!

Traian Dorz, Cântări nemuritoare

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

Meditații la Adostolul din duminica a XI-a după Rusalii

„Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor care mă cercetează“ (I Cor. 9, 3).

TDorz1Să mă apere nevinovăţia şi să mă păzească neprihănirea – se ruga omul cel după inima lui Dumnezeu. Şi chiar dacă mi-ai trece prin cuptorul de foc rărunchii şi inima, numai nevinovăţie vei afla în mine… (Psalm 26).
Dacă m-ar încerca – zice omul răbdării – aş ieşi curat ca aurul, căci piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui, am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea (Iov 23, 10-12).
Cât despre mine – mărturiseşte Apostolul curat – puţin îmi pasă dacă sunt judecat de oricine; eu împotriva mea nu mai am nimic (I Cor. 4, 5).
Iată apărarea celor credincioşi. Nevinovăţia este singura lor apărare.

Nevinovăţia este singura armă de apărare a unui credincios adevărat.
Această armă a folosit-o pentru apărarea Sa şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi această armă au folosit-o toţi prigoniţii şi năpăstuiţii lui Dumnezeu, de la începutul lumii şi o vor folosi până la sfârşitul ei.
Oricine foloseşte o altfel de armă, când este înjosit, nedreptăţit, prigonit, asuprit, jefuit, nu urmează pilda lui Hristos.
În zadar au fost scrise cuvintele acestea în Evanghelie, oare: „Aţi auzit că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui care vă face rău, ci oricui te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui care-ţi cere dă-i şi nu întoarce spatele celui care vrea să se împrumute de la tine… iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă asupresc şi vă prigonesc (Matei 5, 38-44).
Acesta este singurul fel de apărare creştină. Singura armă de apărare a unui credincios adevărat în Hristos. | Continuare »

RUGĂCIUNEA ŞI MULŢUMIREA – Traian Dorz

Despre iertare și împăcare – Sfântul Nicolae Velimirovici

Plânge datornicul – Traian Dorz

Binefacerea şi recunoştinţa – Traian Dorz

Salvare şi recunoştinţă – Traian Dorz

DESPRE NERECUNOŞTINŢĂ– Sf. Luca al Crimeii

Despre iertare și împăcare – Sf. Nicolae Velimirovici

MÂNDRIA ŞI GLOATA – Traian Dorz

Pecetea apostoliei mele – Traian Dorz, Hristos – puterea apostoliei

Dar noi nu ne-am folosit – Traian Dorz, Hristos – puterea apostoliei

Poezii

Plânge datorniculRECUNOŞTINŢĂ, DOAMNEEu nu ştiu cum…Copii ai mulţumiriiTU AI FOST PREABUN CU MINEDoamne, ce dator pot fiNU-I NIMENI MAI DATOR;

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 1),

bibliaProgresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.
Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult,
de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină. Lenea este un păcat satanic.
Năzuinţa de a realiza cât mai mult, cât mai uşor şi cât mai bun, este o poruncă a lui Hristos, care se desprinde din tot Cuvântul Său şi din toată purtarea Sa. Şi oricine o are este un fiu al Lui.
„Învăţaţi!“ – a poruncit Mântuitorul – arătând ucenicilor Săi datoria străduinţei spre desăvârşire (Matei 11, 29: Ioan 13, 15).
Învăţaţi! – au poruncit apostolii Domnului tuturor urmaşilor lor – sfânta datorie de a-şi da toate silinţele… să cunoască dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, spre a ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…, până la starea de om mare
şi până la înălţimea maturităţii în Hristos (Efes. 3, 19 şi 4, 13-15)…
Fiecare credincios este îndemnat să-şi dea toate silinţele spre a uni cu credinţa lui fapta, cu fapta cunoştinţa… (2 Petru 1, 5-8), ca să-L cunoască pe Cel Ce este Adevărul (1 Ioan 5, 20)
şi să ajungă destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim. 2, 21),
ţinându-se de Cuvântul adevărat şi fiind în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe cei potrivnici (Tit 1, 9). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 25 august:

„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu…“ (Psalmi 95, 8).

bibliaOricât de bine v-ar merge pe pământul acesta, în vreo zi sau în vreun loc, nu vă pierdeţi bunul cumpăt!
Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oameni, în vreo situaţie sau vreme, şi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun, nu vă umpleţi de mândrie prea tare!
Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarte şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate înştiinţările lui Dumnezeu – totuşi, voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufiei şi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii
şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu,
nici nu lepădaţi învăţătura cea dreaptă!
Căci, dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi a strămoşilor voştri
şi dacă huliţi biserica lui Hristos în care s-a închinat şi v-a închinat mama voastră,
voi vă veţi încuraja la rău, vă veţi prăbuşi în orbie şi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu diavolul, devenind ca el!

Feriţi-vă de asta, ca să nu vină cumva şi peste voi, pe neaşteptate, lovitura răzbunării, ca peste atâţia alţii care au mai făcut aşa!
Feriţi-vă de asta, ca să nu ajungeţi cumva şi voi prea curând ca un pai luat de vârtejul mâniei lui Dumnezeu, cum au mai ajuns atâţia alţii care s-au mai purtat astfel! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 24 august:

„Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre“ (Psalmi 95, 1).

bibliaCântarea este, de obicei, izbucnirea fericită a unui suflet vesel.
Este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva este preaplin.
Este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-o mai poate stăpâni în tăcere.
Sau a unei iubiri care caută cea mai frumoasă, cea mai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.
Când sufletele se găsesc în astfel de stări, îndemnul: «Veniţi să cântăm!» este ca un vânt puternic peste un foc mare.
Revărsarea veseliei lor se preface atunci într-un val de cântec fericit,
iar sufletele bucuroase, uitând totul, trăiesc într-o negrăit de scumpă împărtăşire şi se înlănţuiesc într-o unică îmbrăţişare,
luându-şi fiecare din belşugul revărsat atâta cât poate să cuprindă mai mult.

Ce fericită e cântarea în urma împlinirii unei mari dorinţe, în ceasul ascultării unei fierbinţi rugăciuni! Nimic nu descarcă mai mult povara mulţumirii decât ea. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 august:

„Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul“ (Psalmi 94, 19).

bibliaÎn toată vremea, noi toţi avem nevoie de lumina şi de ajutorul lui Dumnezeu, prin care să putem fi păziţi şi călăuziţi în calea şi în frământarea vieţii noastre.
Dar când noaptea gândurilor negre ne înfăşoară mintea şi sufletul, atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare nevoie să cerem cu toată stăruinţa lumina şi ajutorul lui Dumnezeu.
În toată vremea trebuie să facem tot felul de rugăciuni şi cereri (Efes. 6, 18; Col. 4, 2; 1 Petru 4, 7),
dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gândurile negre se frământă cu grămada înlăuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.
Căci atunci vrăjmaşul este cel mai tare, iar noi suntem în starea cea mai slabă.
În vremea aceea, puterea întunericului se luptă cel mai crâncen să ne doboare sufletul,
să ne zdrobească credinţa,
să ne dezbine dragostea,
să ne tulbure mintea
şi să ne piardă viaţa. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 22 august:

„Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!“ (Psalmi 94, 1)

bibliaNenumărate sunt locurile din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu unde ni se spune cât de îndelung răbdător şi de plin de bunătate este Dumnezeu…
Cât de blând, de iubitor şi de milostiv este El!…
Cât de plin de îngăduinţă răbdătoare faţă de cei care vin la El cu lacrimi, cu sinceritate, cu smerenie, ca să-I ceară Lui ajutorul, iertarea şi mântuirea lor.
Cum până la al miilea neam este gata să-Şi arate El mila Sa faţă de cei care se tem de El şi păzesc poruncile Lui!…

Dar sunt şi câteva locuri în Sfânta Scriptură unde ni se arată, cu destulă tărie şi cu destulă limpezime,
şi Faţa cealaltă, tot aşa de adevărată a Lui Dumnezeu, şi anume: Faţa Lui răzbunătoare şi mânioasă împotriva păcatului neplâns şi nepărăsit de om până la moartea sa.
Este Faţa judecătoare şi pedepsitoare a călcării Voii Sale şi a Dreptăţii Lui sfinte şi veşnice de către oricine face asta fără a se întoarce niciodată.
Dacă este fericit acela care are a face cu Faţa Domnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste, în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând această Faţă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (2 Petru 3, 15),
apoi, este grozav lucru să ai a face cu Faţa cea întunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu, atunci când vremea mântuirii este trecută (Luca 19, 44) şi când lucrurile care puteau să-ţi dea pacea au fost ascunse de ochii tăi,
din pricina necredinţei şi a nepăsării tale care n-au vrut să ţină în seamă vremea harului (Luca 19, 42). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 21 august:

„Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării este Domnul în locurile cereşti“ (Psalmi 93, 4).

bibliaDe la măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, credinţa sănătoasă şi trează ajunge totdeauna la conştiinţa puterii Lui.
Făcătorul iubitor şi înţelept al tuturor celor văzute şi nevăzute, Dumnezeul nostru, este Cel Care stăpâneşte şi controlează cu Puterea Sa totul, oriunde şi oricând.
Nimeni şi nimic, niciodată, nu poate scăpa de sub această stăpânire şi de acest control desăvârşit al Lui.
Nimeni, nici duh, nici om, nu poate face nicăieri ceva, fără învoirea şi controlul Său desăvârşit şi permanent pretutindeni!

Pot fi duhuri oricât de înalte. Şi ceruri oricât de înalte. – Mai înalt este totdeauna Dumnezeu!
Pot fi locuri cât de adânci. Şi duhuri cât de adânci. – Mai adânc decât ele este totdeauna El!
Pot fi oameni mari. Şi împotriviri mari. – Mai mare este Dumnezeu!
Pot fi puternice zidurile şi porţile,
şi sentinţele nedrepte şi asupririle lumii,
şi armele şi ameninţările vrăjmaşilor
ori ale întunericului şi ale stihiilor,
– mai puternic decât toţi aceşti puternici este Domnul nostru Iisus Hristos! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 20 august:

„Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină“ (Psalmi 93, 1).

bibliaCine nu vede măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, acela nu-L poate vedea şi nu-L poate cunoaşte niciodată nici pe El.
Cine nu ştie să privească înalt, adânc şi departe…, adică până dincolo de frumuseţea şi de măreţia lucrurilor văzute,
acela n-are cum să-L descopere pe Dumnezeu,
n-are cum să ajungă uimit în faţa Lui, adorându-L.
Căci, rămânând mereu numai dincoace de ceea ce se vede,
adică numai la înţelesul şi la explicaţia uşoară şi de suprafaţă a lucrurilor,
bietul om va bâjbâi mereu în căutări zadarnice,
mereu mai nesatisfăcut de explicaţiile sale,
deşi Lumina şi Adevărul sunt atât de aproape de fiecare din noi (Fapte 17, 27).

Cine nu priveşte dincolo de binele ce i se face zilnic de către Dumnezeu…,
dincolo de ploaia binefăcătoare
şi dincolo de soarele binefăcător, pe Dumnezeu,
cine nu vede dincolo de timpurile rodnice
şi dincolo de vremurile de pace pe Acela Care le dă,
cine, dincolo de înlăturarea primejdiei
şi de bucuriile vieţii,
şi de cutremurul morţii, nu-L vede pe Cel ce le stăpâneşte,
acela nu-L va putea vedea niciodată pe Dumnezeu nicăieri.
Pentru că nu vrea să-L vadă şi pentru că nu vrea să-L creadă şi să-L recunoască! | Continuare »

Fiecare boală-şi are începutu-ntr-un păcat,
trupul nu se-mbolnăveşte cât e sufletul curat.
Numai după ce păcatul intră-n suflet, doar apoi,
întinându-se şi trupul, vin al boalelor convoi.

Nu-L rugaţi întâi pe Domnul să vă vindece vreun trup,
câtă vreme-n al lui suflet stau păcatele ca-n stup,
ci rugaţi-vă ’nainte şi-L chemaţi pe Dumnezeu,
ca să-i poată fi dat harul şi iertat păcatul greu.

Poate poţi (prin stăruinţe vinovat de îndelungi)
la vreo slabă vindecare a vreunui trup s-ajungi,
dar când boala sufletească n-a fost vindecată-ntâi,
numai cu o vindecare-nşelătoare-ai să rămâi.

Mulţi, când suferă cu trupul, au un suflet credincios,
dar, cum au scăpat de boală, Îl şi uită pe Hristos.
Dumnezeu le dase boala că să-L afle-n acest fel,
dar când le-a luat durerea s-au şi despărţit de El.

Nu doriţi întâi să scape nimenea de-o boală grea,
ci să lase-ntâi păcatul, că din cauza lui e ea.
Dacă-i vindeci al lui suflet, poţi să-i scapi şi trupul său,
dar când sufletul se pierde, vindecarea-n trup e-un rău.

Traian Dorz, Cântarea Viitoare

Suflet chinuit

Suflet chinuit

Suflet chinuit de patimi,
ce plângi fără mângâiere,
vrei să te ridici din boală,
vrei să scapi,şi n-ai putere?
Suflet trist, legat în lanţul
greu al multelor păcate,
nu mai plânge, este-un Doctor
ce te vindecă de toate!

Suflet apăsat de patimi
jos în pulberea ţărânii,
vrei să scapi? Priveşte Crucea
de pe vârful Căpăţânii!
Jertfa lui Iisus te spală
şi te scoală din cădere,
numai cere-I îndurarea
şi iertarea Lui o cere!

Vino, căci cu milă multă
Domnul, Doctorul cel Mare,
peste-adânca ta durere
lasă-adânca-I alinare.
Căci din câţi la El venit-au,
îndurarea Lui s-o ceară,
pe nici unul, niciodată,
nu l-a izgonit afară!

Traian Dorz, Cântările Dintâi

Meditaţii la Adostolul din duminica a X-a după Rusalii

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
TDorz1În primul apostol din Epistola către Corinteni, Sfântul Pavel constată starea de dezbinare dintre fraţi, datorită păcatului şi necurăţiei în umblarea lor cu Hristos. Şi îi îndeamnă în numele Domnului Iisus Hristos să se pocăiască fiecare de vina sa, ca să ajungă iarăşi la starea cea bună.
E vorba aici de o stare rea a Lucrării lui Dumnezeu şi despre o îndreptare a ei.
În al doilea apostol din aceeaşi epistolă, este privită mai îndeaproape starea lucrătorilor din adunare şi se stăruieşte în mod deosebit asupra felului cum clădeşte fiecare în adunarea frăţească, fiindcă ea este Templul lui Dumnezeu…
Iar acum, în acest al treilea apostol, Sfântul Pavel vorbeşte mai mult despre starea sa însăşi. Despre conştiinţa sa cinstită, despre umblarea sa curată, despre râvna lui sinceră, despre toată viaţa lui jertfită şi topită, zi şi noapte, strop cu strop, cu toată dăruirea în slujba lui Hristos şi a fraţilor…
Şi, drept răsplată din partea tuturora – a lumii, ca şi a Bisericii, a străinilor, ca şi a fraţilor, a celor care nu-l cunoşteau, ca şi a celor care-l cunoşteau ce a făcut – el vorbeşte în chip atât de dureros şi de amar despre felul în care a ajuns să fie privit.

E, până la urmă, această mărturie zdrobitoare – mi se pare – soarta tuturor celor care îşi pun şi şi-au pus viaţa cu toată dăruirea şi fără nici o cruţare în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor lor.
Din câte istorii de vieţi predate total în slujba lui Dumnezeu cunoaştem până azi, în frunte cu viaţa Domnului Iisus Hristos Însuşi, se pare că nici una n-a avut o altă soartă, mai bună decât cea descrisă aici de Sfântul Apostol Pavel că era soarta şi viaţa lui. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 19 august:

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi…“ (Psalmi 92, 14).

bibliaRoadele Duhului Sfânt, care însoţesc şi care trebuie mereu să însoţească neapărat pe orice om şi orice viaţă născută din nou, prin Cuvântul Sfânt şi prin Duhul Sfânt, sunt frumoasele dovezi ale unei astfel de vieţi trăită în ascultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu.
Orice viaţă trăită în ascultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu trebuie să aducă aceste roade noi, care sunt totdeauna frumoase, dulci şi binecuvântate.
Cu câtă bucurie privesc ochii Domnului şi Stăpânului nostru la un astfel de pom care, sădit în via Lui, este încărcat de astfel de roade! (Gal. 5, 22-23).
Însă cu câtă amărăciune priveşte Domnul la un pom fără roade (Luca 13, 6)
şi la o viaţă fără rod! (Ioan 15, 6).
Dacă într-adevăr sufletul nostru este un pom sănătos, sădit în via Domnului, în Casa Domnului, în Duh (adică în dreapta credinţă), şi în Adevăr (adică în dreapta învăţătură), el nu poate rămâne niciodată neroditor. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 18 august:

„Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte…“ (Psalmi 92, 1),

bibliaCând, după o noapte liniştită pe care am petrecut-o odihnind în aşternutul nostru paşnic şi în mijlocul familiei noastre îndestulate,
ori sub acoperişul nostru binecuvântat,
noi ne trezim sănătoşi, spre bucuria unei noi zile de muncă şi de mulţumiri
– atunci, frumos este să-L lăudăm pe Domnul şi să-I preamărim bunătatea Sa, care ne-a ocrotit odihna, ne-a păstrat viaţa şi ne-a ţinut sub paza Sa tot ce avem.

Când, seara, ne revedem cu toţi cei iubiţi ai noştri,
în căminul mângâierilor noastre
şi în jurul mesei plăcute, după ce o zi întreagă am fost trecuţi cu bine printr-o seamă de primejdii, în care poate că atâţia au pierit sau au fost nenorociţi – cum ar trebui de frumos să-L lăudăm pe Domnul nostru! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 17 august:

„Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale…“ (Psalmi 91, 11).

bibliaÎngerii Domnului sunt puterile Lui slujitoare, trimişii Lui, să slujească celor care vor moşteni mântuirea (Evrei 1, 14).
Domnul Puterilor, Domnul Măririi, Domnul Slavei, Domnul Oştirilor nenumărate de puteri cereşti este înconjurat de toate aceste puteri şi slujit cu bucurie şi cu grabă, în toate gândurile şi în toate hotărârile Lui.
Puterile Sale, îngerii Săi, sunt unele din mijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiinţa, de a salva sau de a pedepsi şi a ucide…
Aceşti slujitori ai Domnului însoţesc mereu pe oameni,
de la naşterea lor până la moarte (Mat. 18, 10),
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viaţa lor de pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.

În Vechiul Testament sunt nenumărate locurile în care se vede acest lucru, privitor la îngerii slujitori. Dar şi în Noul Testament, la fel, sunt destule dovezi din care reiese limpede acest adevăr.
Intervenţia îngerilor Domnului la Naşterea Domnului Iisus şi în atâtea alte cazuri şi locuri sunt fapte cunoscute. | Continuare »

SF-BrancoveniSlavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin
Troparul, glasul al 3-lea

Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.
Condac 1:
Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!
Icos 1:
Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:

Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 16 august:

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua… (Psalmi 91, 5).

bibliaToate îndemnurile fericite şi pline de curaj din fiecare verset al acestui psalm sunt îmbărbătări,
spuse în chip deosebit numai sufletului care stă în orice vreme puternic alipit de Dumnezeu.
Numai sufletului credincios, care, venind cu pocăinţă, prin naşterea din nou, la Hristos, rămâne alipit puternic şi neclintit lângă Domnul, ori prin câte încercări ar trebui să treacă, lucrând şi luptând, în viaţa sa pământească.

Un astfel de suflet credincios, statornic şi harnic, în drumul lui către viaţa veşnică şi către Patria sa cerească, are, desigur, de întâmpinat pe pământ nespus de multe primejdii şi ameninţări.
În munca lui, pentru mântuirea sa şi a altora, are de luptat cu multe piedici.
Şi, în năzuinţa de a călca pe urmele Mântuitorului său, are de suferit multe lovituri din partea aceluiaşi vrăjmaş care L-a lovit şi pe Domnul său. Dar prin toate acestea el este ocrotit de Domnul său.
Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat.
Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă. Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Dar, tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijă să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la fiecare pas
şi învăţături cum să cunoască şi să se ferească de primejdii şi de vrăjmaşi,
ci şi asigurarea ajutorului Său
şi a ocrotirii Sale sigure şi puternice, în orice loc şi împotriva oricărui vrăjmaş. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 15 august:

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic…“ (Psalmi 91, 1)

bibliaViaţa celui statornic credincios în Domnul şi statornic ascultător al Voii Sale sfinte este o necurmată odihnă şi o continuă bucurie,
ca la o umbră răcoroasă şi dulce în tot zăduful unei zile fierbinţi.
Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic,
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi chiar munca pentru El, cu toate sudorile şi suferinţele ei, devin ceva cu totul uşor şi plăcut.
Fiindcă totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa fericită şi întăritoare a lui Hristos.

O, cât de adevărat este acest lucru
şi cât de Credincios este Domnul Dumnezeul nostru în împlinirea făgăduinţelor Sale faţă de oricine le crede şi le încearcă!
Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a chemat să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom avea necazuri…
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu, ca să mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm Crucea Sa
şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 14 august:

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ (Psalmi 90, 12).

bibliaO, cât de multe planuri omeneşti rămân zadarnice!…
Câte năzuinţe ale oamenilor nu se mai realizează niciodată
şi câte gânduri şi dorinţe, unele frumoase, altele îndrăzneţe, iar cele mai multe nevrednice, nu mai ajung niciodată la împlinire!…
Pentru că omul care le face nu învaţă să-şi numere bine zilele sale.
Nu-şi numără bine nici zilele sănătăţii,
nici ale tinereţii,
nici ale puterii,
nici ale înălţării sale.
Iar zilele în care şi-ar putea face binele, trec mai repede decât prilejul aşteptat
şi mai grăbite decât ocazia dorită.

Omul, care a învăţat să calculeze milioanele de ani ai altora, n-a învăţat să-şi numere bine puţinele lui zilişoare
– şi se pomeneşte la capătul lor fără să fi realizat nimic altceva decât planuri!…
Planuri goale şi planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urâte… Planuri.
Dar cât de atent îşi numără omul înţelept, omul cuminte, valorile lui cele mai alese, atunci când ştie bine că nu are timp şi îngăduinţă să le numere decât o singură dată în viaţa lui! | Continuare »

NU NE TRIMITE, DOAMNE

Nu ne trimite, Doamne,
furtuna să ne-nfrunte,
călătorind pe mare
când Tu Te rogi pe munte,
ci ia-ne-n rugăciune
cu Tine împreună
şi-apoi cu noi, şi-apoi cu noi alături
să vii şi Tu, să vii şi Tu-n furtună.

Căci fără Tine, Doamne,
atâtea ne-ameninţă,
atunci vrăjmaşu-i tare,
iar noi, slabi în credinţă.
Atunci furtuna creşte
şi-ncrederea ne piere,
şi inima, şi inima ne-o pierdem
în cea mai grea, în cea mai grea durere.

Nu ne lăsa să mergem,
Iisuse, fără Tine,
căci, orişicând am merge,
sfârşim numa-n suspine.
Ci ia-ne orişiunde
cu Tine pe-orice vreme
şi vină-atunci, şi vină-atunci furtuna,
noi nu ne vom, noi nu ne vom mai teme.

Traian Dorz, Cântarea viitoare