b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor“ (Psalmi 98, 1).

Când cu sufletul încă tremurând de groaza primejdiei din care abia ai scăpat, nu ştii ce să mai faci de bucurie, atunci, din toată inima ta, dragul meu, slăveşte-L pe Dumnezeu cu noi şi noi izbucniri de bucurie,
cu noi şi noi lacrimi,
cu noi şi noi rugăciuni de laudă şi de mulţumire,
căci numai El a făcut minunea că eşti scăpat!

Când cu privirea ta şi cu inima ta pline de uimire te minunezi, la munte sau la mare, de privelişti unice şi tulburător de frumoase, atunci, tot aşa, slăveşte-L pe El pentru ele!
Slăveşte-L cu toată puterea cuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul cel Măreţ, Care a creat aceste măreţii – şi Care ţi le arată şi ţie.
El a creat măreţele frumuseţi ale munţilor strălucitori în apusul sau răsăritul soarelui. El creează frumuseţea cerului înstelat, El, punţile mişcătoare de aur peste întinsul mării, când răsare luna…
El, minunăţiile cerului însorit,
ale ierbii înrourate,
ale lanurilor aurii,
ale pădurii plină de viaţă şi de cântare,
ale izvoarelor dulci şi limpezi
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima. El, numai El, Cel Frumos şi Fericit, şi Bun! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 29 august:

„Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!“ (Psalmi 97, 12).

A te bucura în Domnul înseamnă a te bucura de Adevăr (1 Cor. 13, 6),
a te bucura de Pace,
a te bucura de Dreptate,
a te bucura de orice lucru şi cuvânt bun (2 Ioan 4).
A te bucura în Domnul înseamnă a fi mulţumit şi fericit numai când triumfă adevărul asupra minciunii,
când biruie binele împotriva răului,
când izbândeşte dreptatea deasupra nedreptăţii,
când se înalţă lumina deasupra întunericului.
A te bucura în Domnul înseamnă a veghea neîncetat spre a nu te întina nici o ispită,
ca să nu te robească nici un păcat,
ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos nimic, nici din cele trupeşti, nici din cele sufleteşti.
Căci acestea te-ar smulge din dragostea şi legătura dulce cu Domnul,
cu Duhul Lui Sfânt şi cu viaţa Lui,
din care îţi primeşti revărsarea păcii şi a luminii, care sunt tocmai bucuria ta în El.

A te bucura în Domnul înseamnă a duce neîncetat o viaţă de ascultare atentă şi iubitoare de voia Lui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.
Înseamnă a duce o viaţă de rugăciune,
o viaţă de muncă harnică şi cinstită,
o viaţă de luptă biruitoare împotriva păcatului din tine şi din alţii.
Înseamnă o alergare voioasă spre Ţinta Cerească
şi o curajoasă luptă până la izbândă pentru Cauza lui Hristos în lume,
şi o viaţă de rod îmbelşugat prin harul şi prin puterea Duhului Sfânt. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 28 august:

„Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe!“ (Psalmi 97, 1).

Cei trei psalmi care încep cu acest puternic şi măreţ anunţ despre împărăţia Domnului conţin o tainică şi întreită profeţie despre cele trei mari evenimente care privesc sfârşitul veacurilor:
1. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos,
2. Învierea morţilor
3. şi Judecata tuturor popoarelor.

Psalmul 93 începe, plin de măreţie, cu priveliştea strălucită şi înfricoşată a venirii Domnului, îmbrăcat şi încins cu putere…
Psalmul acesta, 97, începe, la fel, cu un strigăt de o mare bucurie şi de o măreaţă veste de strălucită veselie pentru toate fiinţele şi lucrurile create de dragostea Lui, pentru toată zidirea lui Dumnezeu, de jos şi de Sus…
În bucuria aceasta se cutremură fericite ostroavele cele multe (vers. 1),
se bucură fulgerele Lui, luminând lumea (vers. 4),
şi parcă vezi în aceste fulgere pe morţii Lui cei sfinţi înviind strălucitori.
Se bucură munţii, care se topesc în lumină (vers. 5). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 27 august:

„Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 9).

Când Domnul Dumnezeu a dorit şi a îngăduit ca în mijlocul oamenilor să fie un Lăcaş peste care să fie chemat Numele Său…,
când a binevoit El să primească a locui acolo, spre a fi, în chip deosebit, simţit în mijlocul oamenilor,
atunci Dumnezeu a şi pus condiţia că oricine va sluji în Lăcaşul Lui cel sfânt şi va veni ca să se înfăţişeze înaintea Sa în acest Lăcaş, va trebui să aibă multă grijă chiar şi de felul îmbrăcămintei sale (Exod 25, 8-9 şi cap. 28).
Va trebui să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în podoabe sfinte…

Fiecare parte a îmbrăcămintei care trebuia să împodobească preoţia lui Dumnezeu a fost poruncită şi descrisă de către El Însuşi!
Materialul din care trebuia să fie făcută îmbrăcămintea preotului se cerea să fie din cel mai scump, cel mai frumos şi cel mai bun material. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 august:

„Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!“ (Psalmi 96, 1),

Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este de la El.
Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult,
de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai frumos, este o poruncă divină. Lenea este un păcat satanic.
Năzuinţa de a realiza cât mai mult, cât mai uşor şi cât mai bun, este o poruncă a lui Hristos, care se desprinde din tot Cuvântul Său şi din toată purtarea Sa. Şi oricine o are este un fiu al Lui.
„Învăţaţi!“ – a poruncit Mântuitorul – arătând ucenicilor Săi datoria străduinţei spre desăvârşire (Matei 11, 29: Ioan 13, 15).
Învăţaţi! – au poruncit apostolii Domnului tuturor urmaşilor lor – sfânta datorie de a-şi da toate silinţele… să cunoască dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, spre a ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…, până la starea de om mare
şi până la înălţimea maturităţii în Hristos (Efes. 3, 19 şi 4, 13-15)…
Fiecare credincios este îndemnat să-şi dea toate silinţele spre a uni cu credinţa lui fapta, cu fapta cunoştinţa… (2 Petru 1, 5-8), ca să-L cunoască pe Cel Ce este Adevărul (1 Ioan 5, 20)
şi să ajungă destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim. 2, 21),
ţinându-se de Cuvântul adevărat şi fiind în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe cei potrivnici (Tit 1, 9). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 25 august:

„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu…“ (Psalmi 95, 8).

Oricât de bine v-ar merge pe pământul acesta, în vreo zi sau în vreun loc, nu vă pierdeţi bunul cumpăt!
Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oameni, în vreo situaţie sau vreme, şi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun, nu vă umpleţi de mândrie prea tare!
Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarte şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate înştiinţările lui Dumnezeu – totuşi, voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufiei şi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii
şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu,
nici nu lepădaţi învăţătura cea dreaptă!
Căci, dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi a strămoşilor voştri
şi dacă huliţi biserica lui Hristos în care s-a închinat şi v-a închinat mama voastră,
voi vă veţi încuraja la rău, vă veţi prăbuşi în orbie şi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu diavolul, devenind ca el!

Feriţi-vă de asta, ca să nu vină cumva şi peste voi, pe neaşteptate, lovitura răzbunării, ca peste atâţia alţii care au mai făcut aşa!
Feriţi-vă de asta, ca să nu ajungeţi cumva şi voi prea curând ca un pai luat de vârtejul mâniei lui Dumnezeu, cum au mai ajuns atâţia alţii care s-au mai purtat astfel! | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 24 august:

„Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre“ (Psalmi 95, 1).

Cântarea este, de obicei, izbucnirea fericită a unui suflet vesel.
Este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva este preaplin.
Este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-o mai poate stăpâni în tăcere.
Sau a unei iubiri care caută cea mai frumoasă, cea mai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.
Când sufletele se găsesc în astfel de stări, îndemnul: «Veniţi să cântăm!» este ca un vânt puternic peste un foc mare.
Revărsarea veseliei lor se preface atunci într-un val de cântec fericit,
iar sufletele bucuroase, uitând totul, trăiesc într-o negrăit de scumpă împărtăşire şi se înlănţuiesc într-o unică îmbrăţişare,
luându-şi fiecare din belşugul revărsat atâta cât poate să cuprindă mai mult.

Ce fericită e cântarea în urma împlinirii unei mari dorinţe, în ceasul ascultării unei fierbinţi rugăciuni! Nimic nu descarcă mai mult povara mulţumirii decât ea. | Continuare »